Apr 19
Duminică

 „ Spunea cineva că oamenii sunt de două feluri: cei care aşteaptă ceva şi cei care fac ceva. Haideţi să fim din ce în ce mai mulţi români care FAC CEVA. Vă aşteptăm alături de noi  pentru a putea realiza împreună cât mai multe proiecte, prin care să putem schimba în bine imaginea ţării noastre, însăşi viaţa noastră, dar mai ales pe cea a generaţiilor viitoare.” (Cristian Filip, preşedintele Fundaţiei)

„ E păcat să aplauzi o idee frumoasă, să te bucuri de ea, dar să nu faci niciun gest pentru a fi dusă mai departe. ” (Claudiu Târziu, redactor şef revista ROST)

Din învăţăturile Părintelui Arsenie

Newsletter

Nume:
Email:
Plecare la Centrul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil- sâmbătă, 25 aprilie 2015
Susţinem şi vă recomandăm!
Vineri, 17 Aprilie 2015 09:51
Centrul_Giurgiu

Plecare la Centrul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil- sâmbătă, 25 aprilie 2015

Cu ajutorul Domnului, ne propunem să ajungem pentru a doua oară în acest an la Centrul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din comuna Slobozia, judeţul Giurgiu, sâmbătă, 25 aprilie 2015, fapt pentru care apelăm la ajutorul dumneavoastră pentru pregătirea acestei vizite.
Vă rugăm să ne fiţi alături şi de această dată, în funcţie de prisosul fiecăruia, în dorinţa de a asigura celor 40 de mame şi copiii lor, găzduiţi în acest centru păstorit de Părintele Valentin Ștefan, acoperirea celor mai importante nevoi de hrană şi întreţinere curentă pentru această perioadă: 
Alimente: carne pui, mezeluri, carne tocată, unt, caşcaval, drojdie proaspătă, piept de pui; 
Produse de igienă: gel de duş, absorbante, şampon; 
Diverse: 2 tăvi friptură, concentrate pentru pui 0 - 21 zile, 2 baterii baie, 1 baterie bucătărie, tocător legume, cuţite bucătărie, domestos, clor.

În cazul în care doriţi să ajutaţi Așezământul cu donaţii financiare, necesare pentru achitarea facturilor de utilităţi,
puteţi dona sumele în următorul cont:
FUNDAŢIA CREŞTINĂ PĂRINTELE ARSENIE BOCA
C.U.I: 252 36 717
RO 75 BRMA 0810 0296 7430 0000
Banca Românească – Sucursala Domenii
(de specificat la detaliile plăţii: "Pentru Giurgiu")

Pentru orice informaţii, vă rugăm să o contactaţi pe colega noastră, Simona Şandru, la telefon 0724332389 sau prin e-mail la adresa Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

 
Izvorul Tămăduirii
Joi, 16 Aprilie 2015 18:24
Izvorul Tamaduirii

Izvorul Tămăduirii - praznic închinat Maicii Domnului

Înfiecare an, în prima vineri după Pasti, Biserica Ortodoxa sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat înapropierea Constantinopolului.

Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întalneste un bătran orb care îi cere să-i dea apa şi să-l ducă în cetate. Leon va cauta în apropiere un izvor, dar nu va gasi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, caci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei intunecaţi". Leon va face ascultare şi astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Ii va spăla faţa cu această apa, iar orbul va începe să vadă.

După ce a ajuns împarat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai tarziu, împaratul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a băut apa din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserica şi mai mare. Aceasta biserică a fost distrusă de turci in anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe. Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot închina in biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există pana astăzi izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

De Izvorul Tamaduirii, se sfinţesc apele

Creştinii ortodocsi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasmă Mică.

În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune şi aiasmă. Cuvantul aiasma vine de la iazmă. In DEX, cuvântul iazma, iezme, cu sensul de "arătare urâtă şi rea, năluca, vedenie", este indicat ca şi în DLR cu etimologie necunoscută.

Se cere o explicaţie în legătură cu sensul cuvântului iasma-iazma, de "arătare urâtă şi rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apă sfinţită". Explicaţia este urmatoarea:

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeţte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: "Mântuieţte, Doamne, poporul Tau, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic daruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tau". Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin aiasma este de a alunga "arătarea urâtă şi rea", adică duhul cel rău.

Izvoare tămăduitoare la noi în ţară

Manastirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici in anul 1958, ci şi prin izvorul ei tămăduitor.

La Manastirea Dervent, pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a făcut o minune, exista un alt izvor cu apă vindecătoare.

Un alt loc in care putem gasi izvor cu apă vindecatoare este Manastirea Horaicioara. Pelerini din toata tara vin la cele trei manastiri să primeasca apa de la aceste izvoare minunate.

Izvorul Tămăduirii - Tradiţii si credinţe populare

În această zi, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenti fac legământul juvenil. Acest legământ se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.

Profesorul Ion Ghinoiu mentioneaza ca in unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor insuratite si baietilor infartatiti. Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii. Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem.

Adrian Cocosila

 
Hristos a înviat-bucuria noastră veşnică!
Despre noi
Arsenie-Boca-Invierea-Domnului

Şi Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. (Ioan 1,5)

Dragi prieteni,
Vă mulţumim din suflet tuturor că ne-aţi fost alături prin rugăciuni şi fapte! 
Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă pace şi bucurie, sănătate şi mântuire, şi vă adresăm totodată salutul pascal: HRISTOS A ÎNVIAT!

Programul Fundaţiei Creştine Pr. Arsenie Boca în perioada sărbătorilor pascale 2015 este următorul:
vineri 10 aprilie 11:00-16:00
sâmbătă 11 aprilie ÎNCHIS
duminică 12 aprilie ÎNCHIS
luni 13 aprilie ÎNCHIS
marţi 14 aprilie ÎNCHIS
miercuri 15 aprilie 10-17:30
joi 16 aprilie 10-17:30
vineri 17 aprilie 10-17:30


Vă aşteptăm cu drag la noul sediu din str. Maior Alexandru Câmpeanu nr. 58, et. 1, Sector 1, Bucureşti


 
Adresa noului sediu al Fundaţiei
Luni, 30 Martie 2015 10:43

Dragi membri şi prieteni ai fundaţiei noastre,

Va aducem la cunoştinţă că începând din data de luni, 30.03.2015 ne-am mutam la un sediu nou, la adresa: Str. Maior Alexandru Câmpeanu nr 58, Etaj 1, Sector 1, Bucureşti, deci în apropierea sediului vechi.
Ca punct de reper: aceasta stradă este cu sens unic, porneşte din intersecţia Bd. Ion Mihalache cu Str. Arh. Ion Mincu (intersecţia de la Piaţa 1 Mai) şi duce către Primăria Sectorului 1.

Mijloacele de transport în comun: maşinile 205, 282-staţia Primăria Sector 1 şi maşina182 şi tramvaiul 1- staţia Bd. Banu Manta.

Departamentul Comenzi carte şi DVD este închis până pe data de 2 aprilie, astfel nu se pot face comenzi până la această dată.

Vă aşteptăm cu drag!


 
Au început înscrierile pentru ora de religie
Susţinem şi vă recomandăm!
Vineri, 20 Februarie 2015 12:39
cerere_inscriere_religie

Au început înscrierile pentru ora de religie

Cererea de înscriere se poate descărca de pe site-ul http://patriarhia.ro/images/pdf_2015/Cerere_tip_OR_2015C.pdf

Părinţii care doresc să-şi înscrie copiii la ora de religie pentru anul şcolar în curs au posibilitatea să depună cereri la secretariatul şcolii până la 6 martie 2015. Tonul înscrierilor a fost dat ieri de preşedintele Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie, Liana Stanciu, care, împreună cu soţul ei, artistul Mihai Georgescu, şi-a înscris fetiţa pentru participarea la ora de educaţie religioasă, la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga“ din Bucureşti.

Întrebat de ce a ales să-şi înscrie copilul la ora de religie, Mihai Georgescu a afirmat că acest pas reprezintă pentru el un semn de normalitate: „Este un act de normalitate să-ţi doreşti ora de religie, care nu înseamnă a-ţi duce copilul mai des la Biserică, lucru care ţine de o relaţie personală şi intimă cu Dumnezeu, ci faptul că ora de religie îi arată copilului valori concrete, precum iubirea, bunătatea şi tot ceea ce înseamnă moralitatea, pe care un copil este important să le înveţe de mic. Dacă nu îi insufli aceste valori de mic, nu poţi avea pretenţii de la el atunci când ajunge mare“. Renumitul artist a mai declarat că se simte privilegiat de faptul că a putut beneficia de ora de religie în timpul şcolii şi mai târziu, la facultate, de cursul de istoria religiilor, însă consideră nepotrivită propunerea celor ce susţin înlocuirea celei dintâi cu cea din urmă:  „Pe cei care susţin ideea de înlocuire a orei de religie cu istoria religiilor îi anunţ că dacă studiază puţin această materie îşi vor da seama că, la cultura Americii de Sud spre exemplu, s-ar putea ca ai lor copii să vadă nişte filme de groază. Nu poţi să îi dai unui copil să înveţe istoria religiilor, pentru că el nu va înţelege absolut nimic; la vârsta lor trebuie să li se explice ce înseamnă binele, ce înseamnă răul, ce înseamnă credinţa în care l-ai botezat ş.a. Dacă l-ai botezat ortodox, îţi asumi şi cultul respectiv şi atunci nu poţi fi împotriva cultului în care l-ai botezat“. În acord cu soţul ei, Liana Stanciu a afirmat, de asemenea, necesitatea asumării de către părintele care şi-a botezat copilul a unui angajament pe termen lung în ceea ce priveşte şansa şi dreptul acestuia de a-şi cunoaşte credinţa peste ani: „Dacă am ales să ne botezăm copiii şi ne-am însuşit această religie, atunci este doar o chestiune de câteva minute să fugim până la şcoala copiilor noştri şi să-i înscriem printr-un gest simplu pentru ca ora de religie să rămână în continuare în educaţia lor. E singura oră în care copiii învaţă valorile autentice şi reale având în vedere că au atât de multe altele în care învaţă orice altceva. Nu înţeleg cum, de la orele nenumărate pe care le petrec în faţa televizorului, a tabletei sau computerului, s-a ajuns să se pună în dispută acele 50 de minute de învăţătură creştină, aproximativ o oră în care se pun bazele educaţiei unui copil şi, mai presus, bazele pentru viaţă“.

Spre deosebire de Mihai, Liana ne-a declarat că regretă faptul că nu a avut şansa de a studia religia în şcoală: „Eu nu am făcut religia în şcoală. În vremea lui Ceauşescu nu ştiam prea multe despre religie, ci doar despre faptul că mama mergea în noaptea de Paşti la biserică şi câteva rugăciuni spuse trunchiat. Sunt dintr-o generaţie care a crescut în faţa blocului, pentru că în spatele blocurilor erau bisericile, cele care nu fuseseră demolate. Eu sunt unul dintre cei care regretă profund că n-au putut studia această materie şi mă consider unul dintre cei din urmă, unul dintre cei care au descoperit târziu cât de importante şi cât de valoroase sunt credinţa şi faptul de a nu fi singur niciodată, ci permanent cu Dumnezeu alături. Aceasta am descoperit-o poate puţin prea târziu şi regret acest lucru. Dacă aş fi avut acces, nu neapărat la mai multă informaţie, ci la mai mulţi oameni care să-mi fi explicat şi cărora să nu le fi fost frică să-L împărtăşească pe Dumnezeu, astăzi poate aş fi fost la un alt nivel şi din punct de vedere intelectual, şi din punct de vedere spiritual“.

Preşedintele Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie a transmis cu acest prilej către toţi părinţii şi tutorii copiilor din ţară îndemnul de a merge la şcoli pentru depunerea cererilor, fără de care elevii nu vor mai putea să participe la ora de religie: „Cererea este extrem de uşor de completat. Trebuie introduse date precum numele părintelui, codul numeric personal, unitatea de învăţământ şi, foarte important, cultul pe care copilul vrea să-l studieze, deoarece în spatele acestei cereri se află şi o listă a tuturor cultelor recunoscute de stat conform prevederilor Legii 489/2006. Vă asigur că Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie va face tot ceea ce se poate pentru ca elevii, indiferent de cultul lor, să aibă o oră de religie. Cred cu tărie că dacă nu facem aceste hârtii repede s-ar putea ca unii să se grăbească şi să arunce cu pietre mai repede decât ne aşteptăm. Îi rog pe profesori, diriginţi, învăţători să stabilească întâlniri cu părinţii şi să facă tot posibilul ca aceste formulare să fie completate şi depuse până cel târziu pe 6 martie. Trebuie doar să ne exprimăm opţiunea pentru ora de religie! E adevărat că sunt foarte multe lucruri care trebuie îmbunătăţite la calitatea orei, dar pentru aceasta cred că putem să lucrăm cu succes împreună, părinţii şi profesorii de religie, şi nicidecum să renunţăm la ea.

Este esenţial să-i învăţăm pe copiii noştri care sunt valorile reale ale umanităţii, ale creştinismului, cu atât mai mult ale Ortodoxiei. Religia este pentru toţi şi chiar există soluţii ca toată lumea să aibă o oră de religie de la care să plece înnobilaţi“.

Sursa

 
Războiul nevăzut şi psihoterapia azi
Articole cu folos duhovnicesc
Joi, 05 Februarie 2015 14:33
monah-in-rugaciune

Războiul nevăzut şi psihoterapia azi

Cunoaştem din scrierile Sfinţilor Părinţi ce putere au gândurile. Cele pătimaşe stau la originea păcatelor, căci orice păcat ni se înfăţişează, în primă instanţă, sub forma unui gând. Apoi gândul naşte dorinţa de a-l materializa în domeniul obiectiv al faptelor. Astăzi gândurile cu încărcătură negativă circulă cu o viteză extraordinară şi afectează comunităţi întregi prin intermediul tehnologiilor de ultimă oră.

Fiecare dintre noi, fiind conectat la internet, consultând presa, vizionând programele de ştiri şi unele emisiuni TV, este prins într-o reţea în care evenimentele cu impact negativ asupra psihismului uman capătă proporţii fantastice, generând, în ultimă instanţă, adevărate fenomene de psihoză în masă. Pătrund astfel în noi temeri care ţin mai mult de domeniul posibilului decât de cel al realului, al actualităţii, şi care nu ne privesc direct, în imediatul nostru.

Sfinţii Părinţi şi discernerea gândurilor

Revenim la gânduri şi la importanţa lor, despre care s-au pronunţat atât tradiţia Bisericii, cât şi psihologia. Citim, de pildă, la Sfântul Isihie Sinaitul: „Tăbărârea gândurilor rele e ca un şuvoi de râu, prin ele vine momeala, iar după aceasta se naşte încuviinţarea păcatului, ca o inundare de valuri ce acoperă inima“.

Gândurile negative, rele au mai multe surse: diavolii, inima noastră (Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Din inima împătimită de plăcere răsar gânduri şi cuvinte spurcate“), lucrurile care ne înconjoară. Sediul gândurilor nu este creierul - aşa cum susţin savanţii pozitivişti -, ci inima omului. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat că gândurile rele izvorăsc din inima noastră: „Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule (Matei 15, 19)“.

Sfinţii Părinţi ne-au lăsat moştenire, spre mântuire, şi criteriul după care putem discerne între gândurile care ne vin de la Dumnezeu şi gândurile care provin de la diavol. În Capetele sale ascetice, Sfântul Isaac Sirul scrie că orice gând bun vine de la Dumnezeu. În schimbul de scrisori purtat între Sfinţii Varsanufie şi Ioan, la un moment dat, primul îi scrie celui din urmă: „Când gândul te îndeamnă să faci ceva după voia lui Dumnezeu şi să ai bucurie în a face aceea, află că e al lui Dumnezeu. Gândurile de la draci sunt tulburate şi pline de întristare şi atrag pe ascuns şi în chip subţire la cele dinapoi. Ele se îmbracă în piei de oaie, adică iau înfăţişarea unor gânduri ale dreptăţii, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori“. Sfântul Ioan Casian identifică nu mai puţin de opt gânduri ale răutăţii, care generează patimile: „cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei“.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală despre gânduri

Psihologii, în special psihoterapeuţii, au descoperit în paradigma care le este specifică importanţa pe care o au gândurile atât în proliferarea tulburărilor psihice, cât şi în vindecarea lor, în reechilibrarea sistemului psihic uman. Printre psihoterapiile actuale, un loc important îl ocupă psihoterapia cognitiv-comportamentală. Teza ei principală este că între evenimentele pe care le trăim şi emoţiile pe care le simţim se interpun propriile noastre idei despre acele evenimente. De aceea, psihoterapia cognitivă uzează de o serie de metode prin care pacientul este învăţat să îşi conştientizeze gândurile şi să înlocuiască gândurile negative cu gânduri pozitive. Pe scurt, adepţii psihoterapiei cognitiv-comportamentale susţin că „tulburările de dispoziţie sunt provocate de un limbaj interior nerealist şi descurajant. Există stereotipuri de distorsiuni ale raţionamentului. Învăţând să le recunoaştem, vom reuşi să ne aşezăm ideile la locul lor şi să regăsim echilibrul just al emoţiilor noastre“ (Philippe Brinster). În consecinţă, terapeutul îl învaţă pe pacient cum să pornească la o adevărată „vânătoare de distorsiuni“. Deformarea reprezentării mentale a realităţii se cristalizează în câteva tipuri uşor de recunoscut: radicalizarea - când vedem lucrurile în alb sau în negru; suprageneralizarea - când generalizăm o situaţie particulară (limbajul nostru ne trădează, de obicei, prin folosirea cuvintelor ultimative „niciodată“ sau „totdeauna“), deformarea selectivă - când reţinem doar aspectele negative dintr-o întâmplare, ignorând sau minimalizând părţile ei pozitive; autodeprecierea; inferenţa - când pretindem că anticipăm gândurile altora, viitorul sau ne lansăm în aprecieri pripite;emotivitatea - când ne proiectăm stările sufleteşti asupra realităţii; prezenţa lui „ar trebui“- când îi cerem realităţii să respecte nişte cadre fixe, nişte norme bine definite; etichetarea- când etichetăm o persoană plecând de la comportamentul ei; personalizarea - când atribuim unei singure persoane întreaga responsabilitate pentru o problemă.

Războiul duhovnicesc şi remediile împotriva gândurilor pătimaşe

Putem lupta duhovniceşte cu gândurile în mai multe feluri, potrivit împrejurărilor vieţii şi felului nostru de a fi. Una dintre cele mai simple metode constă în efortul de a-ţi focaliza atenţia minţii pe prezenţa continuă a lui Dumnezeu. Este vorba de acea „stare de prezenţă“ pe care ne-o recomanda părintele Arsenie Papacioc. Sfântul Ioan de Kronstadt ne învaţă acelaşi lucru. Maicii Taisia, ucenica sa, care i se plângea că odată ajunsă stareţă, din cauza grijilor zilnice nu se mai putea ruga ca înainte, sfântul i-a dat sfatul de a se gândi permanent la Dumnezeu: „Peste zi, lucrul de căpetenie este să ai gândul statornic îndreptat către Dumnezeu, să ai adică rugăciunea lăuntrică, tainică. Nici eu nu am vreme să iau parte la slujbe lungi de mănăstire, dar oriunde mă duc, fie că sunt pe jos, fie în trăsură, sau şed, sau dorm, gândul la Dumnezeu niciodată nu mă părăseşte. Niciodată nu mă părăseşte gândul că El este aproape“.

Când ne vin gânduri negative trebuie să facem efortul de a le alunga. Sfântul Paisie Aghioritul recomanda chiar cultivarea gândurilor bune: „Un gând bun are aceeaşi putere cu o priveghere de multe ceasuri. Are mare putere. Precum astăzi unele arme noi blochează cu raze laser racheta chiar la baza ei şi o împiedică să se lanseze, tot astfel şi gândurile bune apucă înainte şi paralizează gândurile rele pe «aeroporturile» diavolului, de unde pornesc. De aceea încercaţi, pe cât puteţi, să plantaţi voi gânduri bune mai înainte de a apuca diavolul să vă planteze el gândurile cele rele, pentru ca inima să vi se facă grădină de flori şi rugăciunea să vă fie însoţită de mireasma duhovnicească a inimii voastre“.

Pentru a scăpa de asaltul gândurilor care ne umbresc bucuria de a trăi şi ne ameninţă mântuirea trebuie să luptăm cu patimile proprii, care adesea se nasc în mintea noastră. De asemenea, trebuie să evităm contextul care le favorizează. Trebuie să ne asumăm o viaţă ascetică, după măsura fiecăruia: să cultivăm rugăciunea, să ţinem post şi să ne mărturisim gândurile rele la spovedanie. Părintele Sofronie Saharov spunea: „Când omul nu se poate împotrivi gândurilor sale, cel puţin trebuie să i le spună duhovnicului său şi atunci se va folosi“. La izbăvirea de războiul nevăzut al gândurilor contribuie cultivarea unei stări interioare de pace (tot părintele Sofronie de la Essex spunea: „Isihia ortodoxă este o metodă de vindecare neînşelată, sigură pentru om“) şi citirea Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi.

Avem, iată, la îndemână un întreg „arsenal“ duhovnicesc de care putem uza la nevoie, dar premisa de la care trebuie să plecăm, convingerea noastră interioară trebuie să fie aceasta: nu noi, prin puterile proprii, rezistăm atacului gândurilor, ci Domnul cel milostiv ne păzeşte de ele sau ne uşurează lupta. Calea cea mai sigură constă în cultivarea stării de pocăinţă, iar pocăinţa presupune trăirea continuă într-un duh de smerenie. În încheiere, vă propun să ne împărtăşim împreună dintr-un alt gând al părintelui Sofronie: „Când creştinul sau monahul călătoreşte cu pocăinţă, atunci se vindecă toate problemele sufleteşti şi psihologice“.

Sursa