Abonare newsletter

Nume:
Email:
Biografie PDF Imprimare
Părintele Arsenie Boca - Biografie
Miercuri, 29 Iulie 2009 13:44


Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 din părinţi creştini ortodocşi, Iosif şi Creştina, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului, în partea de sud a Munţilor Apuseni, sat ce aparţine comunei Vaţa de Jos.

Aceştia au dat fiului lor numele de Zian Vălean. Zian, un nume rar, vine probabil de la Sânzian, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită la 24 iunie.

Iosif Boca, născut la Brad pe 24 februarie 1881, din părinţii Petru şi Teodora Boca, exercita meseria de pantofar. Creştina, născută la Vaţa de Sus pe 30 octombrie 1892, din părinţii Gligor Popa şi Păscuţa Mariş, era casnică. În registrul de stare civilă al comunei Vaţa, căsătoria dintre Iosif şi Creştina este înscrisă la 7 noiembrie 1909. Au locuit la Bujoara, un deal al satului Vaţa de Sus, unde bunicul matern, Gligor Popa, avea o proprietate.

Despre tatăl său, Părintele Arsenie a amintit că a plecat în America şi a lipsit în perioada în care mama Sfinţiei sale era însărcinată cu el (...). Preocuparea ei era mai ales rugăciunea adresată Maicii Domnului, înaintea icoanei din casa sa, mult iubită de Zian.

 

4

Cât a stat Iosif Boca în America, ca să câştige câţiva dolari, cum făceau atunci mulţi români din Transilvania, nu ştim. Dar cu siguranţă n-a stat prea mult. În 1913 s-a născut sora părintelui, Viorela Minca, o fetiţă care a murit în acelaşi an. Mormântul ei se află chiar în biserica din Vaţa de Sus, în partea dreaptă, în spatele stranei cântăreţilor. După părerea localnicilor, actuala biserică a fost construită pe locul uneia mai vechi şi mai mici, şi astfel mormântul fetiţei a fost inclus în biserică.Copilăria lui Zian se va fi desfăşurat ca a tuturor copiilor de la ţară din vremea aceea. Nu erau jucării, nu era radio, nu era televizor sau calculator.

În autobiografia scrisă la Siguranţa din Râmnicu-Vâlcea în iulie 1945, Părintele Arsenie scrie că a făcut şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, din judeţul Hunedoara. Din informaţiile existente în dosarul de urmărire al Părintelui Arsenie reiese că de la vârsta de şapte ani ar fi făcut şcoala primară acasă, primele trei clase cu învăţătorul Vasile Crucin şi clasa a IV-a cu Pavel Lugar. Cert este că a fost timp de opt ani elev al Liceului Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad.
Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad, a fost înfiinţat în anul 1869 din îndemnul Înalt Prea Sfinţitul Andrei Şaguna, Mitropolitul Ardealului, care i-a dăruit în 1870 suma de 2000 de florini, importantă pentru acele vremuri. La început şcoala a fost gimnaziu ortodox de patru clase, apoi liceu de opt clase.

În 1945, la Râmnicu-Vâlcea, Părintele Arsenie a scris că a rămas orfan de tată când el a intrat în cursul superior de liceu. Asta ar însemna că Iosif Boca a murit prin 1925. Pe de altă parte, într-o altă declaraţie, scrisă în iunie 1948, când era arestat la Făgăraş, Părintele afirmă că tatăl său a murit în 1920. Nu este exclus ca sub teroarea din anchetele Securităţii să fi greşit anul. După părerea învăţătoarei Marina Vuzdugan din Vaţa de Jos, Iosif Boca a fost înmormântat la Brad, în urbea sa natală.

Din informaţiile oferite de Mihuţ Iovu, fiu al satului Vaţa de Sus, care a cercetat arhivele, reiese că printr-o sentinţă a Tribunalului din Arad, căsătoria dintre Iosif şi Creştina Boca s-a desfăcut în 1922. Mama părintelui s-a recăsătorit în satul Hălmagiu, sub numele Dărău şi acolo va trece la Domnul pe 6 decembrie 1951.

În cursul liceului, adolescentului Zian Boca i-au plăcut foarte mult matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclina spre ştiinţele pozitive. Din acelaşi dosar de urmărire reiese că şi-a luat bacalaureatul la Deva. Dacă ar fi avut avere sau ar fi garantat tutorii pentru el, intra la „Aviaţie”, la Cotroceni. N-a avut susţinere financiară, astfel că a biruit înclinaţia contemplativă sau speculativă şi în 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, care era pe atunci şcoala superioară cea mai accesibilă tinerilor ardeleni cu posibilităţi materiale reduse. Era susţinută de Mitropolia Ardealului, care-şi pregătea aici viitorii preoţi şi acorda burse şi ajutoare studenţilor merituoşi.

Dintre profesorii de teologie ai Părintelui Arsenie amintim pe Nicolae Colan, care în 30 aprilie 1929, va fi ales Episcop de Cluj, pe preotul Nicolae Terchilă, pe preotul Nicolae Neaga şi pe părintele Dumitru Stăniloae, cu care va colabora la traducerea şi tipărirea primelor patru volume din Filocalie.

Tânărul Zian Boca se remarcă repede între colegii săi prin seriozitate şi aptitudini deosebite, printr-o viaţă ascetică şi trăire religioasă, care-i vor atrage numele de Sfântul, dar nu în ironie, ci bazat pe virtuţile şi capacităţile sale. Teza de licenţă la Academia Teologică rezuma strădaniile sale spre desăvârşirea interioară a omului şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”.

Zian Boca a fost în anul III şi IV infirmierul „Teologiei” şi a beneficiat de o cameră separată, cu un mic grup sanitar în hol. Aici putea studia în linişte şi se putea ocupa şi de talentul său la desen şi pictură. Când Zian Boca era student în anul IV, în 1932-33, a avut ca profesor şi pe tânărul Nicolae Popovici, întors de la studii în străinătate, unde fusese trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan. Nicolae Popovici a predat la Catedra de Dogmatică şi Apologetică, mai apoi şi Omiletica, fiind hirotonit diacon celib la 1 septembrie 1929 şi mai apoi ales Episcop al Oradei.
Între tânărul profesor şi studentul Zian Boca s-a legat un sentiment de preţuire deosebit, fapt concretizat în propunerea făcută de profesorul Nicolae Popovici către Mitropolitul Nicolae Bălan de a-i acorda o bursă şi a fi trimis la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, spre a-şi desăvârşi prin studii talentul artistic şi a deveni pictor.

A terminat „Teologia” în 1933. Mitropolitul Nicolae Bălan, aflând de talentul său la desen şi pictură, l-a trimis anul următor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care am terminat-o în cinci ani, în perioada 1933-1938. Profesori principali a avut pe Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Francisc Reiner, ultimul profesor de anatomie la Facultatea de Medicină. Profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat tânărului diacon Zian Boca pictarea scenei privitoare la Mihai Viteazul de la Atheneul Român. La Bucureşti a audiat şi cursurile de mistică creştină pe care profesorul Nichifor Crainic le ţinea la Facultatea de Teologie.

În 1935, Zian Boca, în calitate de absolvent al „Teologiei” şi candidat la preoţie, a fost făcut „Citeţ” şi „Ipodiacon”, cum se obişnuia la Sibiu. Citeţ şi Ipodiacon se acordă numai printr-o rugăciune a ierarhului, episcopului. Acestea nu fac parte din Taina Hirotoniei. Hirotonia întru diacon a avut loc la 11 septembrie 1936.

Înainte de hirotonie toţi candidaţii sunt îndatoraţi să se mărturisească la duhovnicul rânduit pentru aceasta, care dă o dovadă de mărturisire şi de vrednicie pentru hirotonire. Dovada de mărturisire i-a dat-o lui Zian Boca Părintele Mihail Neagu.

A terminat „Belleartele” în 1938. A făcut anul de practică la o biserică din Bixadul Oltului, zugrăvită în frescă împreună cu profesorul său, Costin Petrescu. Pe 12 martie 1939 a plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte Athos, ca să deprindă călugăria de acolo. S-a întors în ţară pe 8 iunie 1939.

De la Athos, Părintele Arsenie Boca şi Părintele Serafim Popescu au adus manuscrise ale Filocaliei, pe care apoi Părintele Dumitru Stăniloae le-a tradus şi le-a tipărit, fiind ajutat de Părintele Arsenie, pe care l-a şi numit Ctitor al Filocaliei româneşti. Primele patru volume au apărut în mare măsură graţie Părintelui Arsenie, care a transcris în româneşte traducerea, cu scrisul său inconfundabil, a făcut macheta coperţilor şi a asigurat prin multe abonamente printre credincioşii de la Sâmbăta tipărirea şi difuzarea Filocaliei.

În toamna lui 1939, Părintele Arsenie a mers la Chişinău, în Basarabia, unde a învăţat tehnica metalo-plastiei în pictură. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, după Paştile anului 1940, a fost tuns în călugărie primind numele Arsenie. Era atunci primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, judeţul Făgăraş.

În ziua de 10 aprilie 1942, la Praznicul Izvorului Tămăduirii de la Mănăstirea Brâncoveanu, părintele ierodiacon Arsenie va fi hirotonit Ieromonah (preot monah), de către Mitropolitul Nicolae Bălan, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, înconjurat de un sobor de preoţi, între care Protopopul Virgil Nistor din Braşov şi preotul Mihail Neagu din Sibiu, care i-au fost naşi de hirotonie. Tot atunci, în asistenţa mulţimii de credincioşi, Mitropolitul l-a instituit ca Duhovnic şi Stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu.

Îndată după hirotonie, ca preot, ca duhovnic, ca stareţ, va începe cu putere şi duh apostolesc şi chiar prorocesc, mişcarea unică de la Sâmbăta, de redeşteptare religioasă şi morală a credincioşilor, reuşind în scurt timp să adune în jurul său ucenici, dintre care unii vor deveni preoţi, alţii monahi şi monahii.

A fost arestat prima oară în iulie 1945 la Mănăstirea Bistriţa de Vâlcea şi anchetat la Râmnicu-Vâlcea, transferat apoi la Siguranţa Generală din Bucureşti. Din dosarul de urmărire a Părintelui Arsenie Boca reiese că a fost eliberat din arestul Siguranţei Generale din Bucureşti în jurul datei de 30 iulie 1945, la ordinul Ministrului Afacerilor Interne, acuzaţiile care-i fuseseră aduse fiind complet nefondate. În continuare, a fost urmărit şi supravegheat până la sfârşitul vieţii.

Părintele a mai fost arestat şi anchetat la Făgăraş şi Braşov în 1948. În noiembrie 1948 a fost mutat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, judeţul Hunedoara. În 1951 a fost luat de la mănăstire şi trimis pentru mai mult de un an în lagărele de muncă forţată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

În noiembrie 1955 a fost iar arestat şi anchetat la Timişoara. Apoi închis la Jilava şi Oradea, de unde a fost eliberat în aprilie 1956. În 1959 a fost scos abuziv din monahism şi i s-a interzis să slujească la altar. A fost apoi angajat ca pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din Bucureşti. A pictat la Biserica „Sfântul Elefterie” şi la Biserica Boteanu din Bucureşti şi la Biserica din satul Bogata, judeţul Braşov. Din 1968, timp de 15 ani a pictat biserica din satul Drăgănescu. Mii şi mii de oameni l-au căutat mereu pentru sfat şi îndrumare.

A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, într-o casă unde câteva maici de la Prislop amenajaseră un aşezământ monahal.

A fost înmormântat pe 4 decembrie 1989 la Mănăstirea Prislop.

Mulţumim domnului Costin Manoliu pentru această biografie a Părintelui, actualizată din cercetările personale.