Doamne ajută! 

Mă numesc Ramona Ion și sunt studentă în primul an la Politehnică și încerc să mă descurc cu toate cele necesare lunar la Facultate și să îmi sprijin și familia numeroasă. Am încă 3 surori și un frate, toți mult mai mici decât mine, mama a fost disponibilizată, iar tata are decizia comisiei medicale: „inapt muncă” - a reușit să facă o intervenție dificilă care sperăm că îl va ajuta pe viitor să se recupereze și să poată ajuta mai mult și el acasă. Acum are nevoie de o pereche de ochelari, deoarece vederea i-a fost afectată în urma anilor în care a depins doar de tratament medicamentos, i-au fost recomandați cei mai buni. Am reușit să achităm un avans, dar nu și prețul integral pentru a-i putea ridica. Ar mai fi de achitat încă 1000 de lei.

Sora mea, Maria, de 12 ani, trebuie să facă niște investigații mai amănunțite la piciorușe, deoarece la ultimul control a fost diagnosticată o problemă la oase. I s-a spus că pe viitor e posibil să fie necesară o intervenție la oase și i s-a interzis să facă efort fizic. Deocamdată nu avem destule informatii pentru a ști ce este de făcut pentru a nu se ajunge acolo. Însa toate aceste drumuri, tratamente și investigații trebuiesc achitate.
Visăm la o casă a noastră, momentan locuim într-o locuință socială, foarte mică, unde deși facem curat, din pereții îmbibați tot timpul iese din nou igrasie și mucegai care duce la îmbolnavirea celor mici foarte des, cea mai mică având doar 9 luni și nefiind un mediu sănătos pentru ea și toți ceilalți.
Iarna ne încălzim electric, au fost și probleme cu cei de la E-ON care au contorizat mai mulți kw după o defecțiune a contorului și avem datorii la energia electrică de peste 1900 lei, cu preaviz de deconectare.
Venitul familei este ajutorul social și alocațiile celor mici, de aceea nu ne descurcăm cu toate cele lunare. Eu din bursa mea de aici și din ce mai reușesc să vând din volumele mele de poezie, încerc să ajut și acasă și să mă descurc și eu aici cu toate.

Toată viața nu am știut decât să mă pregătesc, să am rezultate maxime și să cred că muncind voi avea un viitor și asta îmi este și nădejdea! Nu de puține ori am plâns adormind cu cărțile în brațe și așa din senin, ca un har, s-a născut dragostea pentru poezie și carte. Am reușit să public primele 2 volume de poezie și intenționez ca atunci când Bunul Dumnezeu îmi va dărui un viitor, să mă gândesc la copii, la literatura și poezia romanească și să lupt prin diferite proiecte îndrăznețe să le păstrez în viață!
Până atunci încerc să trec de prezentul binecuvântat dar cu greutăți și să mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate.

Orice sfat sau mic ajutor, chiar și prin cumpărarea unui volum de poezie, ne ajută enorm să reușim cu toate neajunsurile. Știu că va veni ziua în care voi fi pe picioarele mele și voi reuși să mă descurc singură cu toate și de acasă voi avea vești mai bune! Însă până atunci trebuie să reușesc să găsesc puțin sprijin pentru a răzbate pe toate planurile. Mă rog Bunului Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți cu sănătate, bucurie și putere de a reuși în tot ce ne propunem!
Pentru comandarea unui volum de poezie îmi puteți scrie la adresa de mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau puteți comanda de pe site-ul Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca.
Pentru ajutor, datele contului meu sunt: ION RAMONA, Cont LEI: RO32RNCB0044142036000001
Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă răsplătească și să vă ocroteacă. Doamne ajută!
                                                                                                                                                                                            Ramona Ion

0
0
0
s2sdefault

Semenii noștri aflați în situații grele ne cer ajutorul!

140905 iisus hristos0vindecatorulIisus Hristos Vindecătorul

Cum ar fi dacă viața noastră ar depinde de dragostea celor din jur? Cum ar fi dacă viața noastră ar putea fi salvată de donații minime de la o mulțime de oameni? Am striga după ajutor? Cu siguranță că da. Am primi ajutor? Răspunsul trebuie să îl dăm fiecare dintre noi, ajutând pur și simplu.

 ”Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei, 25-40)

Așa ne îndeamnă Mântuitorul să îi ajutăm pe cei care azi sunt în imposibilitate de a ieși la liman din situația grea în care se află, pe frații Săi ”prea mici”. Trei cazuri deosebit de grave ne-au atras atenția în ultimele zile ale lunii mai 2017, vă rugăm să citiți și să ajutați în măsura în care acest lucreu este posibil. Orice ajutor, cât de mic, chiar numai sub formă de rugăciune, este răsplătit în ceruri căci dragostea Lui Dumnezeu este VIE.

  • La limita subzistenței

Lumința Crăciun din Constanța, în vârstă de 50 de ani, suferă de numeroase afecțiuni, agravate de lipsa tratamentului. Nu are nici un venit, nici o rudă care să o ajute, nici măcar ajutor social. Deși își dorește să muncească, starea de sănatate nu îi permite (dureri puternice, sângerări prelungite, amețeli, leșin repetat). De când fiul ei a împlinit 18 ani și nu mai primește nici alocația, a ajuns să se hrănească cu o pâine pe zi pe care o câștigă fiul său. În ziua Sf. Împărați Constantin și Elena, tatăl său Constantin a decedat și a fost nevoită să se îndatoreze pentru a-l înmormânta. Datoria se ridică la suma de 650 lei. Dacă doriți să o ajutați să își achite datoria sau să își cumpere tratamentele atât de necesare, vă rugăm să o contactați: Crăciun Luminița, telefon  0760870369. 

  • Dumnezeu i-a salvat viața! Să o ajutăm să o trăiască!

Vorbele care o condamnau doar la foarte puţin timp de trăit: cancer mamar primar malign stadiu 3 în metastază. Organismul femeii însă este slăbit. Are nevoie de hrană sănătoasă, bogată în vitamine, ba şi de câteva medicamente ca să poată ţine în frâu celelalte boli de care suferă. O femeie care a născut și crescut doi copii, copii care au crescut frumoși și curați în fața lui Dumnezeu: băiatul este de patru ani călugăr la Mănăstirea Alexandru Vlahuță iar fata, Oana, este elevă în clasa a XII a, dorind să urmeze medicina. O privire întoarsă către ea şi fiica sa. Atât cere. Cât să poată să-şi cumpere medicamente şi alimente.

”Maria vorbeşte domol, cu accent blând de Bârlad. Mereu cu Dumnezeu pe buze şi cu Fecioara Maria în suflet. Vorbeşte cu dor de bine şi cu suferinţa gândului ce-l poartă cu ea de mai bine de 15 ani, acela de a nu-şi putea ajuta copiii mai mult.” Continuare aici

La BRD pe numele femeii, Vicol Maria,  s-a deschis un cont in euro: RO06BRDE380SV34949333800 si unul in lei RO68BRDE380SV46196213800. Telefon: 0742.149.830. 

  • Aureliana - Maria luptă zilnic pentru viața ei

Aureliana - Maria Anisie este o fetiță de 13 ani și jumătate. Până semestrul trecut, la școală uimea profesorii cu răspunsurile ei inteligente, fiind prima în grupa ei de vârstă. Clasele a VI-a și a VII-a au fost terminate cu medii foarte mari: 10 și 9,86, cu toate că purta corsete incomode, având o afectare a coloanei congenitală. La Tg. Mures a făcut terapie Schroth ca să-și salveze viața, a purtat corset de la Ortoprofil care a reușit să îmbunătățească situația coloanei.
Și-a dorit foarte mult să studieze pianul și în câțiva ani a reușit să ia premiul I la Olimpiada de interpretare pianistică la Odorheiu-Secuiesc (2014) și premiul I la Olimpiada de interpretare pianistică la Pitești (2015). La Târgoviște, la Concursul Național de Pian Mozart (2014),  Aura a luat premiul II. Cânta îngerește, citea enorm și invata la fel de usor cum zboară o pasăre. Mă întreba de ce nu reușește să ia 100 de puncte la Olimpiada pe județe să poată pleca la faza internațională. Acum știm răspunsul: trebuia să câștige olimpiada pentru sănătatea ei!

Aura are scolioză gravă congenitală evolutivă și protuzii dureroase la ceafă și în zona lombară (are dureri intense paravertebrale toraco-lombare și cervicale). Prezintă 5 cocoașe pe radiografie (dintre care una pe inimă) pe care le poartă cu demnitate și cu puterea zâmbetului de copil. Încă este o copilă care visează că se va face bine și se va întoarce la școală. Poartă un corset tip Cheneau timp de 22h/24h. Celelalte 2 ore le petrece în terapie Schroth. Capacitatea vitală (pulmonară) s-a redus cu peste 46 %, dar sperăm, comform pneumologului, că se va reface cu terapia Schroth. Nu mai poate merge la scoală pentru că nu poate sa mai stea pe scaun sau în picioare prea mult timp. De multe ori amețește când se ridică în picioare și are dureri de ceafă și de burtă. Cu toate că durerile cervicale de multe ori curg pe spate și pe mânuțe și o țintuiesc la pat, nu uită să ne zâmbească mai ales când la patul ei vine Andrei, frățiorul ei de 2 ani și 8 luni, ca să-și împartă pâinica cu ea. Noi, părinții ei, ne hrănim din zâmbetul ei și primim forța să ne luptăm pentru ea mai departe. Aureliana - Maria luptă zilnic pentru viața ei. 
Medicii din România (neurologul Ștefan Mindea din Constanța, neurologul Cristina Motoescu și neurochirurgul Târnoveanu Sorin de la spitalul Budimex), ne-au sfătuit să plecăm în Germania la doctorul Hans-Rudolf Weiß. Acolo sperăm să-i facă Aurelianei Maria un corset performant (1200 de euro) care să-i stopeze și să-i reducă înclinația coloanei și să plătim căt mai multe zile de spitalizare pentru terapie (600 euro/zi) De asemenea, sperăm că ea va face terapie Schroth și alte terapii care să îi diminueze durerile (care implica mari costuri) și să o ajute să-și dezvolte capacitatea pulmonară precum și dezvoltarea armonioasă a organelor interne care sunt încă în creștere. Îmi doresc să plecăm cât mai repede în Germania pentru ca fetița să înceapă terapia cu mult curaj, spre vindecare. 

Într-o zi, Aureliana –Maria mi-a spus că ar vrea să devină medic balneo-fizioterapie ca să ,,mângâi mame necăjite ca tine”. Iar de curând m-a întrebat: ,,mamă, dacă am fost un copil cuminte Dumnezeu face rezervări în RAI?”
Mi-aș dori ca Dumnezeu să ne ajute să ne unim forțele și să îi arătăm Aurelianei Maria că este înconjurată de multă iubire. Are nevoie sa zâmbească.
Mii de mulțumiri că v-ați făcut timp să ne aflați crucea!  Adriana (mama) - Telefon 0740.098.200 

Pentru donații sau sponsorizări puteți folosi contul deschis pe numele mamei ADRIANA ANISIE: Cont RAIFFEISEN BANK SA, AGENTIA PRAHOVA, COD IBAN RO29RZBR0000060003178270 sau puteți dona în contul fundației noastre, specificând la detalii plată: PENTRU AURELIANA-MARIA: FUNDAŢIA CREŞTINĂ PĂRINTELE ARSENIE BOCA
C.U.I: 252 36 717
RO 75 BRMA 0810 0296 7430 0000
Banca Românească – Sucursala Domenii
 

0
0
0
s2sdefault

POVESTIRE ADEVĂRATĂ
Clipboard04Cum ar fi să ne trezim într-o zi că ne mișcăm doar cu un scaun cu rotile? Și cum ar fi să avem dureri continue și să trecem prin operații chirurugicale și acest lucru nu numai să nu ne rezolve problemele dar să le și înrăutățească?
Cum ar fi ca, la nici 50 de ani, să existe o unică șansă să îți recapeți un pic mobilitatea dar să nu ai mijloacele financiare să faci acest lucru pentru tine?
Să citim în continuare povestirea tristă și mai ales ADEVĂRATĂ a unei femei care nu va mai merge niciodată pe ambele sale picioare (un picior i-a fost deja amputat de la șold în urma unei infecții spitalicești) dar care speră că va putea merge cu ajutorul unei proteze. Numai cu ajutorul nostru va putea plăti proteza necesară si visul său, de a merge din nou, va deveni realitate! 

Menționăm că aceste imagini sunt luate de pe net, noi avem la sediul fundației toate documentele și imagini reale, oricine vrea să le vadă și să se asigure că este un caz real, poate să aibă acces la ele la sediul nostru.

În iarna anului 1969, un nou copil bolnav se năștea. Avea să se cheme Rodica, o fetiță diagnosticată cu luxație congenitală de șold bilaterală. Părinții fiind oameni modești de la țară nu au înțeles gravitatea acestui diagnostic, nici resurse financiare nu aveau, așa că nu au luat nici o măsură în privința acestei afecțiuni. Anii au trecut, fata a crescut, iar boala s-a dezvoltat odată cu ea, ajungându-se la o displazie de șold bilaterală.
„Mă numesc Rodica Filip, am vârsta de 47 de ani, iar de 25 de ani locuiesc în București alături de familia mea. În urmă cu 5 ani, septembrie 2012, am acuzat dureri mari în zona șoldului drept, acesta blocându-se fără a-l mai putea folosi pe moment. Durerile persistau, iar în acel moment, având copiii deja mari, am decis că a sosit momentul să merg la un doctor ortoped pentru a mă sfătui și a mă ajuta în găsirea unei soluții pentru problema mea. Am fost la un spital din București, la secția ortopedie, unde doctorul ortoped care m-a evaluat a luat decizia de a interveni chirurgical pentru montarea unei proteze de șold. Operația a fost mai complicată de atât. Aceasta s-a desfășurat în 2 pași: în prima fază a avut loc etapa tracțiunii. În această etapă, cu ajutorul unor greutăți, timp de 5 săptămâni  femurul, împreună cu nervii și mușchii piciorului au fost trași, alungiți pentru a ajunge la locul unde trebuia să fie în mod normal acest os.Cea de-a doua etapă a constat în protezarea efectivă a șoldului cu o proteză ceramică, achitată integral de familia mea.

0
0
0
s2sdefault

Calimara_cu"Volumul Călimara cu ambrozie reprezintă un amalgam de sentimente ale unui suflet impresionat de albul din negru, de frumosul din urât, de zâmbetul din spatele lacrimilor. Este o călătorie printre rimele ce oferă o muzicalitate aparte sau printre versurile albe care emană autenticitate. Temele abordate sunt diverse și încărcate de emoție, emoția de a trăi în actualitatea diafană. Emoția de a mai putea contempla o carte, un vers, o trăire și o bucurie supremă care ajunge să fie îngradită de tumultul tehnologiei prezentului.
Trebuie să ne întoarcem la frumos, la rădăcinile strămoșești, să păstram vie 
cultura și literatura română, să atragem generația mea și cea viitoare spre ceea ce moștenim mai frumos."  
Acestea au fost o parte din cuvintele cu care acum un an (mai 2016), Ramona Ion, o tanara de 20 de ani, si-a prezentat "tableta" de emoție și trăire la lansarea cărții sale. Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca a ajutat-o pe Ramona Ion să își lanseze acest al doilea volum de poezii într-un cadru omagial, la cea de-a șaptea aniversare a activității sale, 30 mai 2016.
 

6AA                      Imagine de la Lansarea cartii "Calimara cu ambrozie", 30 mai 2016, Muzeul National al Taranului Roman, Bucuresti (Ramona Ion si Cristian Filip) 

Ramona Ion are 21 de ani și a locuit, cu familia sa, în orașul Dorohoi, județul Botoșani. După absolvirea liceului cu media generală 10 (ca și toți anii de studiu de la liceu), studiază acum la Universitatea Politehnică din Iași, fiind acum la final de sesiune. 

Pentru Ramona, viața de student este plină de noi încercări și examene dar nu numai la școală, ci și în viața de zi cu zi, ea este singura care se poate ajuta pe sine și pe întreaga familie să trăiască, în sensul de a asigura minimul necesar pentru hrana zilnică și plătirrea facturilor de întreținere, electricitate, etc. În general, studenții au mult mai puține griji decât Ramona, ei au doar grija examenelor din sesiune. 
Ceea ce ne-a mișcat în mod deosebit este dorința ei sinceră - și faptele sale dovedesc acest lucru - de a învăța pentru ca să poată să aibă un loc de muncă spre a-și ajuta întreaga familie (mama sa are grijă de frații mai mici și tatăl este foarte bolnav, cu o nevoie acută de operație pe inimă dar fără șansa de a rezolva acest lucru, neavând bani pentru aceasta) și nu numai atât, de a-i ajuta, mai târziu, și pe cei care, ca și ea, au venit pe lume în familii greu încercate.

0
0
0
s2sdefault


Strigăt de ajutor pentru familia ION din DOROHOI, județul Botoșani:

Familia, compusă din părinți si 5 copii, au o situație dificilă acasă, venitul familiei fiind de doar 500 de lei, au multe datorii la întreținere (riscând sa fie dați afara din locuința) si multe necesități după nașterea celui de-al 5-lea copil – de doar 3 luni. Fiica cea mai mare, Ramona Ion, este un tânără foarte muncitoare, este studentă şi  îşi caută de lucru pentru a munci în paralel cu facultatea pentru a-şi ajuta familia, dar este foarte greu de găsit un loc de muncă care să îi permită să şi înveţe.

Din păcate, tatăl, Florin – Valeriu ION, are grave probleme la inima, inima fiind în fibrilație atrială (permanentă) in aritmie cu 150-200 de bătăi pe minut cu riscuri mari de atac cerebral, embolie pulmonară sau atac de cord, deoarece fibrilația aruncă în sânge cheaguri permanent. Momentan, este internat la spitalul Floreasca din București și are nevoie URGENT de o intervenție numita ABLATIE pentru fibrilație paroxistica permanentă. Singura șansă pentru Florin – Valeriu este această intervenție care se realizează în sistemul de stat sau la clinica Ares din București la Domnul Doctor Radu Vatasescu. 


0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ