Manastirea Tudor Vladimirescu 1
Sâmbătă, 25 iunie 2022, în apropiere de Sânziene, când Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul, vă invităm să participați la un pelerinaj de 1 zi, pe meleaguri vrâncene.
Traseul nostru cuprinde câteva obiective cu încărcătură duhovnicească unde vom găsi prilejul să ne odihnim și hrănim sufletește: Mănăstirea Vladimirești, Mănăstirea Recea, Mănăstirea Podul Bulgarului.

Mănăstirea Vladimirești - situată la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, este o mănăstire de maici cu sobor numeros (aproape 200) care în prezent se situează pe locul trei în ţară ca număr de călugărițe după mănăstirile Agapia şi Văratec, iar între mănăstirile cu vieţuire de obşte ar fi pe primul loc.
În incinta mănăstirii se află un muzeu care deţine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se păstrează crucea de lemn sau „crucea din porumb” cu care s-a însemnat locul Sfântului Altar la arătarea semnului dumnezeiesc. Se mai află o icoană cu Maica Domnului lăsată maicii stareţe, Monahia Veronica, de mama sa pe patul de moarte.
Vasilica Gurău-Barbu, viitoarea maica Veronica, s-a născut într-un sat lângă Tecuci, în 1920. Sau în 1922, după o îndreptare adusă mai târziu. A vădit de copil o sensibilitate particulară, o înzestrare spre atingerea unui alt plan al realului, La 9 ani, când mama ei era pe moarte (in 1929), copila, plângând, a întrebat-o: „Toți spun că ai să mori. Ce-o să mă fac singură?”. Mama i-a răspuns: „Eu numai te-am adus pe lume; dar tu ai o altă mamă, cea adevărată: Maica Domnului. Ea iți va purta de grijă. La Ea să te rogi; și de la nimeni să nu aștepți milă, decât numai de la Ea”. Și i-a încredințat icoana Preacuratei, care se afla pe peretele casei. Copila a simțit bucurie și protecție, a știut că are o Mamă.
La 15 august 1940, a primit „chip îngeresc”; a făcut legământul călugăriei, primind numele Veronica.
Regimul comunist, duşman declarat al religiei şi credinţei de secole a poporului român, neagă contribuţia culturală a acesteia. Prima mănăstire desfiinţată a fost Mănăstirea Vladimireşti. În noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere şi părintele slujitor au fost arestaţi. Considerate duşmani ai poporului, membrele comunităţii (în număr de 318) au fost ridicate în noaptea de 14 februarie 1956. Au urmat ani grei de închisoare şi domiciliu forţat pentru port ilegal de uniformă. Maica stareţă a efectuat şase ani de închisoare din cei 15 ani de condamnare la muncă silnică, reduşi apoi la 8 ani de închisoare corecţională. Vreme de 10 ani la mănăstire a funcţionat o şcoală pentru copiii handicapaţi, iar clădirea bisericii a fost transformată în magazie şi s-a deteriorat.  În mai 1990, Înaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galaţiului şi Prea Sfinţitul Episcop Vicar Casian Crăciun, au susţinut în faţa Sfântului Sinod redeschiderea mănăstirii. Maicile rămase în viaţă (160) au revenit, iar obştea s-a întărit prin primirea de surori tinere. Toate au participat la refacerea chiliilor, trapezei, bolniţei şi arhondaricului (transformat ulterior în atelier de pictură). A fost pictată biserica mică şi s-a refăcut pictura bisericii mari. Viaţa zbuciumată a maicilor de la Vladimireşti care au luptat pentru ortodoxie şi cărora cerul le-a acordat biruinţa reîntoarcerii pe locul pe care l-au numit Rai, este o mărturie de credinţă binecuvîntată de Dumnezeu.
La sud de biserica mare este mormântul părintelui arhimandrit Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar la nord mormântul maicii stareţe Veronica plecată la Cer pe15 septembrie 2005.

137082 manastirea recea vrancea 2Mănăstirea Recea - La aproape 20 de kilometri de Focşani, pe drumul spre Râmnicu Sărat, o plăcuţă îţi indică direcţia către Mănăstirea Recea. Se cunoaşte din documente că la 2 august 1753 ctitorii Schitului Recea au trimis un zapis către preotul Scriem prin care-l orânduiesc a fi preot şi ctitor de schit. Nu se ştie ce s-a întâmplat pe aceste locuri de atunci până în 1864, când, după secularizarea averilor mănăstireşti, au rămas să slujească doar câţiva călugări. Cu timpul, şi aceştia au plecat pe alte drumuri. Biserica, rămasă pe vârf de deal, s-a şubrezit atât de puternic la cutremurul din 1940, încât nici măcar slujbele nu s-au mai ţinut în aceasta. Până într-o zi, când în acel loc a poposit maica Iuliana Caragiou.
Iuliana Caragiou s-a născut la 4 octombrie 1904 în casa familiei Tinca şi Nicolae Caragiou din comuna Racoviţă, judeţul Brăila. Era a doua fată din cele şase pe care le-a avut familia Caragiou. Tot ce a vrut de la părinţi a fost să o lase să se călugărească. Când Ioana avea 25 de ani au poposit la uşa casei părinteşti două călugăriţe care strângeau ajutoare pentru Mănăstirea Rogoz. Visul Ioanei de a trece la viaţa monahală părea din ce în ce mai aproape şi totuşi atât de îndepărtat, din cauză că nu reuşea să îşi convingă tatăl că aceasta este calea cea mai bună pentru ea. Totuşi, i-a smuls promisiunea că pe 9 mai 1931 vor vizita împreună Mănăstirea Rogoz. A fost primul drum la acest aşezământ, căruia i-au urmat multe altele.
În 1938 s-a săvârşit tunderea sa în monahism şi a primit numele de Iuliana. Pe 13 septembrie, când episcopul Antim Angelescu a venit la sfinţirea unei biserici din zonă, a aprobat ca maicile să treacă sub ascultarea preotului paroh de la Recea.
Ca să poată renova biserica distrusă la cutremur, maica Iuliana a făcut 40 de icoane cu Naşterea Maicii Domnului, hramul bisericii de aici, şi cu ce s-a strâns din vânzarea lor s-a reparat lăcaşul de cult. În 1949 a fost arestată, pe motiv că ar aduce prejudicii statului comunist. Apoi, la începutul anului 1950, timp de aproape o lună, a fost internată la Spitalul nr. 9 din Bucureşti (spitalul de nebuni, cum este cunoscut de populaţie). S-a întors însă la Recea, unde a cumpărat pământ şi a ridicat, încetul cu încetul, o casă.
Prima casă a măicuţelor a rămas la vale, mai aproape de sat, aşa cum au trăit zeci de ani, ca nişte sătence îmbrăcate mereu în haine cernite, pe care Securitatea le-a cerut să le scoată, dar de care nu s-au lepădat.
Până în 2000, anul în care a trecut la cele veşnice, maica Iuliana a mai făcut un ultim lucru pentru cei care vor călca pragul Mănăstirii Recea. Într-una din camerele aşezământului a realizat un muzeu al mănăstirii. Aici sunt păstrate icoane de la 1820, o cărămidă găsită la temelia mănăstirii în timpul săpăturilor pe care este inscripţionat numele monahului Antipa de la 1877, dar şi multe alte obiecte de cult. Tot în micul muzeu se găseşte şi o Sfântă Evanghelie scrisă cu litere chirilice din anul 1749 şi tipărită în vremea voievodului Grigore Ghica. De asemenea, la Mănăstirea Recea mai este un clopot de 70 kg, donat de părinţii Ignatie şi Ion Balan în anul 1847.

Costul pelerinajului este de 140 lei/ persoană.
INCLUS în preț:
• TRANSPORT cu autocar/microbuz, taxe de drum, parcări. 
Întâlnirea va fi sâmbătă, 25 iunie 2022, ora 6.15, iar plecarea va fi la ora 6.30
Locul întâlnirii: Piața Victoriei, parcarea centrală, cu plată.

Pentru înscrieri și plata integrală, vă rog să ne contactați la sediul fundației, din str. Alexandru Depărățeanu nr. 20, Parter, interfon 002, Sector 1, București, L - V, orele 9.00 - 16.00, nr de tel. 0760 141 744 sau email bAceastă adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

NOTĂ
: NU EFECTUAȚI PLATA FĂRĂ CONFIRMAREA DISPONIBILITĂȚII LOCULUI!

Vă așteptăm cu drag!

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.