O troiță ridicată lângă casa în care s-a născut Arsenie Boca (2012 )- Vata de Sus, Hunedoara; 

În fotografie: Zoe Dăian, nepoata Părintelui Arsenie Boca 
Sursa Foto

 

4

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 din părinţi creştini ortodocşi, Iosif şi Creştina, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului, în partea de sud a Munţilor Apuseni, sat ce aparţine comunei Vaţa de Jos.

Aceştia au dat fiului lor numele de Zian Vălean. Zian, un nume rar, vine probabil de la Sânzian, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită la 24 iunie.

Iosif Boca, născut la Brad pe 24 februarie 1881, din părinţii Petru şi Teodora Boca, exercita meseria de pantofar. Creştina, născută la Vaţa de Sus pe 30 octombrie 1892, din părinţii Gligor Popa şi Păscuţa Mariş, era casnică. În registrul de stare civilă al comunei Vaţa, căsătoria dintre Iosif şi Creştina este înscrisă la 7 noiembrie 1909. Au locuit la Bujoara, un deal al satului Vaţa de Sus, unde bunicul matern, Gligor Popa, avea o proprietate.

Despre tatăl său, Părintele Arsenie a amintit că a plecat în America şi a lipsit în perioada în care mama Sfinţiei sale era însărcinată cu el (...). Preocuparea ei era mai ales rugăciunea adresată Maicii Domnului, înaintea icoanei din casa sa, mult iubită de Zian.

Cât a stat Iosif Boca în America, ca să câştige câţiva dolari, cum făceau atunci mulţi români din Transilvania, nu ştim. Dar cu siguranţă n-a stat prea mult. În 1913 s-a născut sora părintelui, Viorela Minca, o fetiţă care a murit în acelaşi an. Mormântul ei se află chiar în biserica din Vaţa de Sus, în partea dreaptă, în spatele stranei cântăreţilor. După părerea localnicilor, actuala biserică a fost construită pe locul uneia mai vechi şi mai mici, şi astfel mormântul fetiţei a fost inclus în biserică.Copilăria lui Zian se va fi desfăşurat ca a tuturor copiilor de la ţară din vremea aceea. Nu erau jucării, nu era radio, nu era televizor sau calculator.

Părintele Arsenie Boca – „Sfântul Ardealului” 

Parintele Arsenie Boca Student la Teologie

„Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele raţiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru că sa nu mai pierd timpul - ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă. În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni - ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.
Foto: Părintele Arsenie Boca student la Teologie (Click pe fotografie pentru a mari)

În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală. 

Arsenie Boca Iisus in Zeghe
Icoana pictata de Parintele Arsenie Boca pe cupola Altarului de la Biserica Sf Elefterie din Bucuresti

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre. 

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase. 

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.