Fundatia Arsenie Boca

: Scris de admin; Categoria părinte: Ajută

Copii de la Valea Plopului (Sursa foto)

Dragi prieteni,

Ne bucuram sa avem prilejul să vă spunem din nou: Hristos a inviat!

După ce am trăit fiecare sfintele sărbători cu cei dragi ai noștri, dorim sa va invitam sa ne fiți alături în inițiativa noastra de a ne manifesta solidaritatea și cu cei mai putin apropiați. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am vrea sa ajungem la așezămintele de la Valea Plopului și Valea Screzii, sâmbăta 13 mai 2017.

Citește mai mult: Plecare la Valea Plopului si Valea Screzii

: Scris de admin; Categoria părinte: Familii defavorizate

POVESTIRE ADEVĂRATĂ
Cum ar fi să ne trezim într-o zi că ne mișcăm doar cu un scaun cu rotile? Și cum ar fi să avem dureri continue și să trecem prin operații chirurugicale și acest lucru nu numai să nu ne rezolve problemele dar să le și înrăutățească?
Cum ar fi ca, la nici 50 de ani, să existe o unică șansă să îți recapeți un pic mobilitatea dar să nu ai mijloacele financiare să faci acest lucru pentru tine?
Să citim în continuare povestirea tristă și mai ales ADEVĂRATĂ a unei femei care nu va mai merge niciodată pe ambele sale picioare (un picior i-a fost deja amputat de la șold în urma unei infecții spitalicești) dar care speră că va putea merge cu ajutorul unei proteze. Numai cu ajutorul nostru va putea plăti proteza necesară si visul său, de a merge din nou, va deveni realitate!

Menționăm că aceste imagini sunt luate de pe net, noi avem la sediul fundației toate documentele și imagini reale, oricine vrea să le vadă și să se asigure că este un caz real, poate să aibă acces la ele la sediul nostru.

În iarna anului 1969, un nou copil bolnav se năștea. Avea să se cheme Rodica, o fetiță diagnosticată cu luxație congenitală de șold bilaterală. Părinții fiind oameni modești de la țară nu au înțeles gravitatea acestui diagnostic, nici resurse financiare nu aveau, așa că nu au luat nici o măsură în privința acestei afecțiuni. Anii au trecut, fata a crescut, iar boala s-a dezvoltat odată cu ea, ajungându-se la o displazie de șold bilaterală.
„Mă numesc Rodica Filip, am vârsta de 47 de ani, iar de 25 de ani locuiesc în București alături de familia mea. În urmă cu 5 ani, septembrie 2012, am acuzat dureri mari în zona șoldului drept, acesta blocându-se fără a-l mai putea folosi pe moment. Durerile persistau, iar în acel moment, având copiii deja mari, am decis că a sosit momentul să merg la un doctor ortoped pentru a mă sfătui și a mă ajuta în găsirea unei soluții pentru problema mea. Am fost la un spital din București, la secția ortopedie, unde doctorul ortoped care m-a evaluat a luat decizia de a interveni chirurgical pentru montarea unei proteze de șold. Operația a fost mai complicată de atât. Aceasta s-a desfășurat în 2 pași: în prima fază a avut loc etapa tracțiunii. În această etapă, cu ajutorul unor greutăți, timp de 5 săptămâni femurul, împreună cu nervii și mușchii piciorului au fost trași, alungiți pentru a ajunge la locul unde trebuia să fie în mod normal acest os.Cea de-a doua etapă a constat în protezarea efectivă a șoldului cu o proteză ceramică, achitată integral de familia mea.

Citește mai mult: Imobilizată la nici 50 de ani

: Scris de admin; Categoria părinte: Ajută

Flori din Flori - un proiect Pro Vita 2017

Zilele de început de primăvară au fost, pentru voluntarii inimoși de la Asociația Pro Vita Valea Plopului un motiv de bucurie și culoare!
Redăm în imagini și câteva cuvinte preluate de pe pagina lor de facebook sărbătoarea florilor. Cele mai ales flori sunt copiii pe care Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului - împreună cu toți voluntarii de la Pro Vita precum și noi, oamenii cu suflet mare de pe tot cuprinsul României - îi ocrotește și ajută să își găsească un drum în viață.
Dupa cum am promis, flori pentru flori! Va asteptam in Valenii de Munte!
Haideți în grădina noastră plină cu flori!
Cele mai frumoase flori/Nu-s panseluțele nici trandafirii/
Cele mai frumoase flori/Apar pe lume în grădinile iubirii...
Aici puteți vedea un film impresionant din această campanie!

Citește mai mult: Flori din flori

: Scris de admin; Categoria părinte: Familii defavorizate

"Volumul Călimara cu ambrozie reprezintă un amalgam de sentimente ale unui suflet impresionat de albul din negru, de frumosul din urât, de zâmbetul din spatele lacrimilor. Este o călătorie printre rimele ce oferă o muzicalitate aparte sau printre versurile albe care emană autenticitate. Temele abordate sunt diverse și încărcate de emoție, emoția de a trăi în actualitatea diafană. Emoția de a mai putea contempla o carte, un vers, o trăire și o bucurie supremă care ajunge să fie îngradită de tumultul tehnologiei prezentului.
Trebuie să ne întoarcem la frumos, la rădăcinile strămoșești, să păstram vie cultura și literatura română, să atragem generația mea și cea viitoare spre ceea ce moștenim mai frumos."
Acestea au fost o parte din cuvintele cu care acum un an (mai 2016), Ramona Ion, o tanara de 20 de ani, si-a prezentat "tableta" de emoție și trăire la lansarea cărții sale. Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca a ajutat-o pe Ramona Ion să își lanseze acest al doilea volum de poezii într-un cadru omagial, la cea de-a șaptea aniversare a activității sale, 30 mai 2016.

Imagine de la Lansarea cartii "Calimara cu ambrozie", 30 mai 2016, Muzeul National al Taranului Roman, Bucuresti (Ramona Ion si Cristian Filip)

Ramona Ion are 21 de ani și a locuit, cu familia sa, în orașul Dorohoi, județul Botoșani. După absolvirea liceului cu media generală 10 (ca și toți anii de studiu de la liceu), studiază acum la Universitatea Politehnică din Iași, fiind acum la final de sesiune.

Pentru Ramona, viața de student este plină de noi încercări și examene dar nu numai la școală, ci și în viața de zi cu zi, ea este singura care se poate ajuta pe sine și pe întreaga familie să trăiască, în sensul de a asigura minimul necesar pentru hrana zilnică și plătirrea facturilor de întreținere, electricitate, etc. În general, studenții au mult mai puține griji decât Ramona, ei au doar grija examenelor din sesiune.
Ceea ce ne-a mișcat în mod deosebit este dorința ei sinceră - și faptele sale dovedesc acest lucru - de a învăța pentru ca să poată să aibă un loc de muncă spre a-și ajuta întreaga familie (mama sa are grijă de frații mai mici și tatăl este foarte bolnav, cu o nevoie acută de operație pe inimă dar fără șansa de a rezolva acest lucru, neavând bani pentru aceasta) și nu numai atât, de a-i ajuta, mai târziu, și pe cei care, ca și ea, au venit pe lume în familii greu încercate.