origCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA”
„Sunt foarte stranse: moartea cu invierea. Multora li se pare ca se ispraveste totul cu mormantul. Crestinul insa isi scrie pe crucea de la capatai: „Astept invierea mortilor”.
Credinciosul nu se teme de moarte, fiindca a desfiintat-o Iisus. Iisus i-a schimbat sensul, intorcandu-i altfel rostul. Acum, moartea pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a vietii.
Suntem in gandirea Sf. Pavel, spunand ca botezul nostru, prin care am intrat in crestinism, se desavarseste cu botezul cu care s-a botezat Iisus; si ca sfanta noastra impartasanie se implineste cu paharul pe care l-a baut Iisus.
Spre aceste sfarsituri: Botez si Pahar, - convingeri ca muntii fireste, ca trebuie nevointa, trebuie virtuti. Dar unde sfarsesc virtutile; unde duc?
Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele; ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului si Dumnezeu e Adevarul.
Asa intelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele duc pe om pana la moartea pentru Adevar, ceea ce e Inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru Dumnezeu si oameni, nu poate fi moarte, chiar trecand prin ea, ci cu atat mai vartos inviere si bucurie a invierii.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 80

124325 diavolul putere indracitiCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UNII-SI TAIE MINTEA IN SCRIPTURI”
Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine.
Avand acestia iubire fara minte pe care vor sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa pentru oarecare, il cerceteaza Satana luand chipul mincinos al lui Hristos, si, graindu-i cu mare blandete, ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa «placeri duhovnicesti». Iata-l cu momeala pe gat. De-acu, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita, prin potriviri de semne prevestite ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca, intemeindu-se pe Scriptura.
Iata cum «puiul de drac» al iubirii de sine, facandu-se barbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute dumnezeiasca. Ba inca, omorand pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui «Dumnezeu» (dumnezeul care l-a inselat pe el).
Cand stai de vorba cu cate unul din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori si legatura cu judecata a cuvintelor lui, si nu poti prinde repede ca stai de vorba cu un inselat si un sarit din minte. Asta, pana nu-i afli prima spartura a mintii, de la care apoi toate mestesugirile vicleanului trebuie sa-si dea arama pe fata. Trebuie sa-i prinzi momeala pe care a inghitit-o si care, de cele mai adesea, e caderea la laude, cu care tatal minciunii si-a mangaiat pruncul iubirii de sine, pe care l-a clocit cu atata osardie cel amagit de minte.
Si nu e mare mirarea, caci zice un filosof: e destul sa primesti in minte o singura prejudecata, ca apoi sa nu fie prapastenie, la care sa nu ajungi in chipul cel mai logic cu putinta. De aceea Biserica insira printre pacatele mintii si prejudecatile.”

Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Cap. IV - Razboiul nevazut, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 183-184.

(Sursa foto)

biserica draganescu1 44416700Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MARTURISIREA”
Cand David si-a inteles greseala si urmarile ei, a spus celui ce a venit la el sau, mai bine-zis, Celui ce i l-a trimis, marturisindu-si vinovatia si zicand: «Am pacatuit inaintea Domnului». Iata smerenia imparatului. De la aceasta intelegere si recunoastere a pacatului, facuta inaintea duhovnicului, atarna si incepe indreptarea. Aceasta e marturisirea dupa voia lui Dumnezeu. Si, fiindca degraba si-a marturisit greseala, de indata i-a venit si iertarea de la Dumnezeu. Iar proorocul care-l infricosase, zise indata: «Si Domnul a ridicat (acum) pacatul de deasupra ta si tu nu vei muri». Iata cat de repede se schimba Dumnezeu cu iubire de oameni! Intelegem de aici, ca atata vreme cat tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atata vreme atarna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noastra. De indata insa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o inlatura Dumnezeu de deasupra noastra.”
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Cap. II - Invatamintele Regilor, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 41-42.

(Sursa foto)

cincizecimea sustine teoria ramificatiilorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC?”
„Astazi toate neamurile aud, in limba lor, despre singurul lucru care mai poate uni laolalta: despre existenta unei „Societati" desavarsite, a Sfintei Treimi.
Deci marea societate a neamurilor e indemnata sa fie reflexul pamantesc al acestei „Societati" ceresti, singura solutie a iesirii neamurilor din babilonie.
Dar ziua Pogorarii Duhului Sfant mai insemneaza si iesirea omului din omenesc si frica, in dumnezeiesc si senin dumnezeiesc. Apostolii, desi vazusera, ba chiar si ei facusera lucruri mai presus de fire, ei, care s-au incredintat de marea realitate a invierii din morti, inca mai plateau tribut: tremurau din toate fibrele neputintei omenesti.
Duhul Sfant, prin pogorarea Sa, a sters frica din fire.
Putere de sus si limba de foc s-a dat omului.
De acum nu mai graiau din ale lor, ci din Duhul Sfant. Asa e firesc: Dumnezeu sa graiasca omului despre Sine, din om.
Dar atunci omul ia foc si lumina dumnezeiasca.
Divina prezenta stramuta omul in fericirea dupa care de altfel umbla - a supremei certitudini. Atunci nu mai e putere pe lume, de care sa se teama, desi el nu e o primejdie pentru nimeni.”
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2016, p. 100

(Sursa foto)

biserica draganescu 600x396Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ CEVA DESPRE VISE”
„Visele sunt de mai multe feluri.
Sunt cateva vise pomenite in Scriptura si cu talcuirea lor.
Dintre visele noastre insa, nu luam de bune decat pe acelea care duc la pocainta. Caci daca am da importanta viselor in general, ele s-ar inmulti si ne-ar trage spre a asculta mai mult de vise decat de mintea treaza si povatuitorii randuiti. Pretuind in ascuns visele noastre, am apuca usor pe calea amagirilor si a parerii ascunse ca «am avea dar».
Sunt insa de obicei visele suparatoare, amestecate cu patimi ale firii omenesti, care mai stau dosite prin ungherele subconstientului, aceasta pivnita sau pod cu vechituri ale firii omenesti.
Mecanismul lor e urmatorul:
Apar in minte imagini ale vreunor patimi - momelele patimilor - atunci cenzura mintii, paza mintii, trezvia, de care zic Parintii, se lupta cu aceste momeli, si, ajutata si de rugaciunea neincetata, alunga aceste momeli si ele dispar din sfera luminoasa a constiintei. Disparitia lor insa nu e totala, mai ales daca au o oarecare baza in firea omeneasca. Imaginile respinse de cenzura constiintei se cufunda, asa-zicand, in subconstient, unde mai gasesc si alte imagini maturate de constiinta, si, in timpul somnului se asociaza in mod bizar si alcatuiesc un film al visului, in care, tendintele respinse de constiinta, iar acum constiinta fiind inactiva, se satisfac in fantezia visului.
Tendintele respinse se satisfac in fantezie si in timpul de veghe. (Asa se intampla ca unii iau «gandurile» - iluziile, jocul fanteziei - drept realitate si se comporta fata de ele ca fata de o realitate «adevarata»: suferind, bucurandu-se, deznadajduind, dupa caz. Asa fac copiii, dar si cei ramasi cu simtul critic la o mentalitate copilareasca.)
Visul ramane intrucatva si in starea de veghe - dupa masura memoriei sau dupa intensitatea cu care a avut loc.
Viclenia patimilor e aceea de-a te «invata la lucrul oprit», ca sa-ti inconvoaie mintea ca si in starea de veghe sa-ti «implinesti visurile».
Visele, prin urmare, sunt viata noastra fara control - stadiul nostru fara logica.
Cand insa nu avem alta dorinta si ideal mai mare decat cea dupa Dumnezeu, se face o noua ordine si in imparatia visului.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Scrieri Inedite”, Editura Charisma, Deva, 2019, pp. 244 - 245.

(Sursa foto)

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.