biserica draganescu 600x396Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ CEVA DESPRE VISE”
„Visele sunt de mai multe feluri.
Sunt cateva vise pomenite in Scriptura si cu talcuirea lor.
Dintre visele noastre insa, nu luam de bune decat pe acelea care duc la pocainta. Caci daca am da importanta viselor in general, ele s-ar inmulti si ne-ar trage spre a asculta mai mult de vise decat de mintea treaza si povatuitorii randuiti. Pretuind in ascuns visele noastre, am apuca usor pe calea amagirilor si a parerii ascunse ca «am avea dar».
Sunt insa de obicei visele suparatoare, amestecate cu patimi ale firii omenesti, care mai stau dosite prin ungherele subconstientului, aceasta pivnita sau pod cu vechituri ale firii omenesti.
Mecanismul lor e urmatorul:
Apar in minte imagini ale vreunor patimi - momelele patimilor - atunci cenzura mintii, paza mintii, trezvia, de care zic Parintii, se lupta cu aceste momeli, si, ajutata si de rugaciunea neincetata, alunga aceste momeli si ele dispar din sfera luminoasa a constiintei. Disparitia lor insa nu e totala, mai ales daca au o oarecare baza in firea omeneasca. Imaginile respinse de cenzura constiintei se cufunda, asa-zicand, in subconstient, unde mai gasesc si alte imagini maturate de constiinta, si, in timpul somnului se asociaza in mod bizar si alcatuiesc un film al visului, in care, tendintele respinse de constiinta, iar acum constiinta fiind inactiva, se satisfac in fantezia visului.
Tendintele respinse se satisfac in fantezie si in timpul de veghe. (Asa se intampla ca unii iau «gandurile» - iluziile, jocul fanteziei - drept realitate si se comporta fata de ele ca fata de o realitate «adevarata»: suferind, bucurandu-se, deznadajduind, dupa caz. Asa fac copiii, dar si cei ramasi cu simtul critic la o mentalitate copilareasca.)
Visul ramane intrucatva si in starea de veghe - dupa masura memoriei sau dupa intensitatea cu care a avut loc.
Viclenia patimilor e aceea de-a te «invata la lucrul oprit», ca sa-ti inconvoaie mintea ca si in starea de veghe sa-ti «implinesti visurile».
Visele, prin urmare, sunt viata noastra fara control - stadiul nostru fara logica.
Cand insa nu avem alta dorinta si ideal mai mare decat cea dupa Dumnezeu, se face o noua ordine si in imparatia visului.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Scrieri Inedite”, Editura Charisma, Deva, 2019, pp. 244 - 245.

(Sursa foto)

indexCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „INVITATII LA DREAPTA SOCOTEALA”
„Intelegand infranarea ca o conditie de sanatate a sistemului nervos, iar desfiranarea ca o povarnire spre dezechilibru, e bine sa precizam limitele biologice si psihologice ale acestei porunci a firii, evitand banuiala de neintelegere a chestiunii si, pe cat cu putinta, carteala si vijelia maniei.
Sunt oameni care ar vrea sa petreaca dupa dreapta socoteala, dar nu indrazneste nimeni ca sa le-o spuna. Chiar autorii de carti privitoare la aceasta porunca a firii dau sfaturi mai rele de cum ar da la vite. Ei nu considera omul si in natura lui morala si spirituala. De i-ar indruma macar la randuiala vitelor, ar fi cu mult mai intelepti. Medicul, care crede ca, povatuind pe oameni, n-are trebuinta de suflet si de Dumnezeu - autorul si stapanul vietii - e, pana la un loc, un bun veterinar. Dar dorm cam tot pe aceeasi dunga si oamenii ce nici nu vor sa stie de vreo socoteala, de vreo frana morala, sau de vreo pedeapsa automata si fara indurare a libertinajului lor, care-i va ajunge din urma.
Ma folosesc insa de orientarea spre psihologie si spirit a medicinii moderne, in urma careia isi da silinta sa fie mai mult o medicina preventiva. Deci n-am sa stramtorez pe nimeni spre portile Cerului, ci ajut numai lamurirea problemei si libera hotarare a oricui, spre un castig mai bun, aprofundand corespondenta mediului endocrin cu mediul moral, si reflexul lor in constiinta.
Este o corespondenta intre trup si suflet, intre calitatea trupului si caracterul sufletului; o interpatrundere ondulatorie. Presupuneti o noapte cu luna si un lac linistit, in care cineva arunca doua pietre in puncte diferite; se vad valurile apei, intretaindu-se in cercuri, si pe ele miscandu-se petece de luna. Cam asa ceva ar fi atingerea sufletului cu undele trupului, desi sufletul e de alta natura, nu mai putin deosebita de trup, decat oglindirea de luna pe valurelele apei. si totusi se rasfrang intreolalta.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, EREDITATE SI SPIRIT, CAP V,  Editura Charisma, Deva, 2006, p. 242.
(Sursa foto)

id1287 icoanamdarsenieboca.jpgCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CREDINTA ESTE DAR AL DUHULUI SFANT”
Deci daca trupul omenesc e numit „templu” al Duhului Sfant, aceasta denumire se mentine numai daca omul se straduieste si se imbogateste in Duhul Sfant; daca insa cedeaza ispitelor lumii si trupului nestrunit la randuiala firii, atunci se face „pestera de talhari” si salas al pacatului si mortii. Caci nu stau laolalta Duhul lui Dumnezeu si duhul diavolului.
Pe „terenul” inimii (al sentimentului) si mintii (al ratiunii) se dau in continuu lupte de ocupatie. Ochiul constiintei, cel ce „vede” dinspre Dumnezeu intru cele dinlauntru ale omului pe cel viclean, si „vede” si din partea omului ajutorul lui Hristos impotriva celui rau, e chiar organul de cunoastere al modului spiritual de existenta, al binelui si raului nostru metafizic. Aci e „locul” smeritei rugaciuni si atentii si a continuei noastre alipiri de Hristos, de Duhul Sfant, a imbogatirii in Dumnezeu.
E o viata de mare finete, spre deosebire de brutala viata a simturilor. Cine petrece in cele din afara ca in singurul mod real al vietii, e clar ca se intuneca dinspre functia constiintei spre celalalt mod de existenta.
Toti sunt adusi in fata optiunii.
Asa se verifica libertatea.
Asa se pierde libertatea.
Numai optiunea pentru Adevar, (care-i numele, printre alte nume) a persoanei lui Hristos, ne va face cu adevarat liberi. Dar aceasta numai in schimbul totalei lepadari de sine, care „sine” e a lumii vazute si care nu se vrea sacrificata cauzei lui Hristos. A birui „sinea” aceasta, frana a diavolului in noi, ca subiect de mantuire, e a birui „lumea” si a birui frica de moarte. Abia asa, in aceasta restructurare sufleteasca, devii cu adevarat liber. Liber de tine insuti. Acum esti al lui Hristos. Si nu sunt surd si mut si orb.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „SCRIERI INEDITE”, CAP. II - NOTE SI INSEMNARI,  Editura Charisma, Deva, 2019, pp  183 - 184.
(Sursa foto)

PantocratorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CEARTA LUI IISUS CU PETRU”
„Misiunea lui Iisus aceasta era: sa antreneze omul in toate «riscurile» mantuirii, fiindca este inviere.
Drept aceea, dupa ce a iesit cu Petru la liman, Iisus a chemat la Sine multimea, impreuna cu ucenicii, si le-a zis: «Oricine voieste sa vie dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi, si sa-mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si mantuiasca sufletul, il va pierde; iar cine-si va pierde sufletul sau, pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui».
Deci, categoric:
Cine-si iubeste viata sa, sufletul sau in lumea aceasta - fara a considera si cealalta, sau chiar impotriva ei acela isi va pierde sufletul, pentru ca acela e un iubitor de sine, un iubitor de trup - care nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate (Romani 8,7) - acela e un «fricos» (Apocalipsa 21,8). In acestia nu e Duhul lui Hristos, acestia nu sunt ai Lui, ei traiesc impotriva lui Iisus. 
Cine insa vrea sa scape de toropeala lumii acesteia, - caci de la «a vrea aceasta» incepe firul existentei sa capete Sensul transcendentei si se aprinde in ei Duhul lui Iisus, Duhul lui Dumnezeu, acestia toti isi risca sufletul si viata pentru Iisus si Evanghelie.
Cine a mentinut vie Evanghelia in constiinta veacurilor a fost intreg Calendarul sfintilor, care in tot chipul au murit curajos pentru Iisus si pentru Evanghelia imparatiei noastre. «Toti cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt, si n-au primit duh de robie, ca sa le fie iarasi frica, ci duhul infierii, prin care zicem lui Dumnezeu «Tata». Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu»(Romani 8,14-16).
Atunci castigam mantuirea sufletului cand punem pret pe ea: pretul pe care l-a pus Iisus si toti sfintii. Pentru vesnicia noastra in Imparatia lui Iisus nici pretul vietii si nici un pret nu e prea mare. «Necazurile de acum nu sunt vrednice de-a fi puse in cumpana cu slava noastra viitoare.»”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  269.
(Sursa foto)

final2Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „HAINA DE NUNTA SI  «SFATUL» DIN IAD”
„Haina noastra de nunta e imbracamintea sufletului in Lumina lui Hristos. E haina de la Botez, cand ne-am imbracat in Hristos si Hristos s-a imbracat in noi.
Intrarea noastra in Crestinism e intrarea noastra in sfintenia lui Iisus.
Am inceput cu sfintenia.
De aceea copiii care mor botezati se mantuiesc fara pocainta. Haina lor de nunta e alba ca lumina.
Adaugandu-se anii haina se pateaza.
Sangereaza... Fiindca nu e simpla haina, ci e Fiinta: Omul din Cer, faptura cea noua.
Iar la nunta se cauta cata asemanare este intre tine si Iisus ?
Castigarea asemanarii cu Iisus are trecutul ei pe pamant. Iar asemanarea e in lumina. Lumina rezulta din capacitatea omului de iubire, de cunostinta si de suferinta.
Dar putini sunt oamenii pe pamant care sa nu pateze haina sfantului Botez. De aceea Dumnezeu, intru mila milostivirii Sale, a randuit al doilea botez, Botezul pocaintei: Taina Pocaintei sau spovedania, care reface stralucirea primului Botez.
Dar oamenii pun diferite motive sa nu vie la Taina Pocaintei. Iata cateva:
1. „N-am timp" de Biserica. - De fapt n-au dragoste.
2. „Nu-s pacatos, ca altii" - Un fel de farisei moderni.
3. „Acuma suntem tineri; cand om fi batrani" - Ca si cand ar avea cineva in scris ca va ajunge batranetele. Focul tineretelor crede ca poate insela pe Dumnezeu, lasandu-i batranetele. Caci intrebare daca vei ajunge batranetele si, cu o asa socoteala de viata, intrebare daca o gramada de doage si cioburi se vor mai putea pocai si vor fi primite.
Cei ce amana pocainta pe la batranete sunt asemenea oamenilor care vor sa treaca un rau mare, dar stau la marginea lui, asteptand pana trece toata apa. In viclesugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai multi.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  237-238.
(Sursa foto)

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ