Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MOARTEA CARE DOBANDESTE INVIEREA”
„Aproape n-as putea spune cand S-a smerit Dumnezeu mai mult inaintea omului: cand S-a rastignit pe cruce, sau cand S-a pogorat din slava Lui de Dumnezeu, intrupandu-Se in biata fire omeneasca.
Facandu-Se om se face came, cu toate inclinatiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Inclinarea senzuala a fost biruita, ca sa trebuiasca a fi biruita si de noi. Aceasta se petrece in viata prin neincetata lepadare de sine, prin crucea noastra cea de fiecare zi - cat abia de raman zile neumbrite de tristete - si desavarsit se biruie prin moarte. Asa se restabileste temelia cea straveche.
Prin moartea pe cruce trupul se purifica si ajunge expresie si mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevarat trup spiritual al Dumnezeului-Om, inviat.
Tot asa si noi, ne rugam lui Dumnezeu sa ne curateasca viata de intinaciune. El ne trimite cate-o rastignire in fiecare zi, cate-o saptamana a patimilor, cate-o viata pe cruce, iar noi, in nepriceperea noastra, nestiind caile lui Dumnezeu, ne rugam mai cu foc sa ne scape de cruce.
Iisus n-a facut asa; nici noi sa nu facem.
S-ar putea spune ca Iisus S-a nascut pe cruce.
Toata viata lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit si biruinta cea mai mare: invierea, sau omorarea mortii. Caci Iisus o biruise in viata; iar cu moartea Sa, cea de buna voie a biruit-o si pentru toti oamenii, de la inceputul pana la sfarsitul lumii.
Cu invierea lui Iisus avem chezasia ca vom invia si noi, ca Iisus, caci El e incepatorul, pentru noi, in toate.
Alta marturie a vesniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 79

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 13 aprilie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CENTURA FANTEZIEI”
„Pozitia noastra in creatie e unica.
Noi inca suntem in lucru.
De aici vine ca simtim neajunsurile noastre, necunoscutele si tensiunile spre desavarsire.
Suntem totodata si fapturile lui Dumnezeu, dar si realizarea noastra.
Alta pozitie unica: omul e rezultatul creatiei. Suntem adica, in acelasi timp, fapturi vazute si fapturi nevazute. In aceasta tocmire a noastra sta toata tragedia si sublimul nostru. De aici se deschide tot razboiul nostru nevazut. Suntem fapturi spirituale, tesute intr-o faptura materiala trupeasca. Sufletul, aceasta suflare directa a gurii lui Dumnezeu, inclina cand spre Dumnezeu, Tatal sau, cand spre trup, locuinta sa vremelnica, lumea.
Fiindca suntem rezultatul creatiei si fiindca suntem si realizarea noastra, de aci vine ca adesea striga din noi constatarea tragica «ca n-am facut nimic!» De fapt e constatarea ca n-am dat vietii interpretarea pe care i-a dat-o Dumnezeu, n-am dat vietii sensul si destinul ei.
Razboiul nostru duhovnicesc sta in tehnica de a desprinde inclinarile noastre dinspre trup si lume spre Dumnezeu, spre destinul sau, spre care e destinata de altfel intreaga faptura.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „PRACTICA VIETII MONAHALE”, CAP. III - INDRUMARI, INSEMNARI, MEDITATII; Editura Charisma, Deva, 2019, p. 129

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 6 aprilie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „BUNA-VESTIRE”
„Aceasta nastere a lui Dumnezeu in faptura sa e de fapt o renastere a omului, - proces care a fost anuntat, pregatit si care a evoluat logic in istorie. Aceasta insemneaza cuvintele : «La plinirea vremii».
Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinta ca Tatal omului sa se faca Fiul omului, Fiul fiului Sau. Dar iata ca s-a facut. S-a facut istoric si de-atunci se face mistic in toti cei ce-L primesc pe Dumnezeu si se nasc de sus a doua oara. Deci cand sufletul, cand faptura noastra intreaga se face curata, cand ajungem pe caile ascezei si ale iubirii, la starea de fecioara, se intampla si pentru noi plinirea vremii, a nasterii lui Iisus in faptura noastra.
Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a parasit lumea in seama legilor, iar El s-a retras undeva in afara ei (deism); El nu e nici confundat cu natura (panteism), cu marele «tot», - caci atunci cum s-ar putea naste «totul» in «parte», ci Dumnezeul nostru e o fiinta transcendenta dar in legatura cu lumea, o energie activa, creatoare, care transmite lumii ceea ce aceasta de fapt cauta si spre care de fapt tinde: plenitudinea existentei in unitatea universala. Aceasta putere, Duhul Sfant, se impreuna cu lumea si vrea sa nasca din ea chipul viu al lui Dumnezeu.
Dar faptul istoric, petrecut pe planul realitatii omenesti, a zamislirii si nasterii Fiului lui Dumnezeu in Fiul Omului mai are si alte semnificatii. Cu Iisus apare in lume o noua generatie de oameni, neamul lui Iisus, care nu se naste dupa legile firii numai, ci, peste ele se suprapune o nastere spirituala, generatia spirituala a lui Iisus.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 60-61
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 24 martie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „IN PUSTIA CARANTANIEI”
„Deci, cei ce vrem sa ne mantuim trebuie sa mergem si noi toti aceeasi cale, toata. Si, fiindca avem de a trece peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasa, iar noi nu suntem decat numai oameni, Iisus Cel cu cruce ne ajuta, daruindu-ne din persoana si viata Sa cele trebuitoare, dar mai presus de firea noastra. Ba mai mult, chiar El insusi se lupta pentru noi ca sa-L urmam intocmai, pe toata calea pamanteasca. Din buze multi il urmeaza pe Domnul, dar cand sa treaca prin moartea de pe cruce - desavarsita lepadare de sine - multi se dau inapoi. Toti acestia intarzie pe cale. De aceea zic, cine vrea sa vada pe Domnul in veacul fara de sfarsit, dupa inviere, trebuie sa mearga cu El toata calea, iar nu numai pana la un loc, sau numai pana la o vreme. Ramasi in urma de frica sunt destui in toate vremile, dar mai ales in zilele noastre, temandu-se ca nu cumva din cauza credintei sa-si primejduiasca viata aceasta. Noi insa zicem: unde e fericirea aceea, sa cadem si noi in «primejdia», in care a cazut Dumnezeu; iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn ca nu suntem vrednici.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 27
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 16 martie 2020