„Să ne cercetăm sufletește dacă nu cumva ne-am întinat numele de creștin!”
(Convorbiri duhovnicești - Interviul acodat de Î.P.S. Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, doamnei prof. Luminița Cornea)

Foto: Î.P.S. Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului (Sursa foto)
L.C.: Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, v-am auzit spunând, la începutul unei predici următoarele cuvinte: „Dacă simți că ai năpăstuit pe cineva, mângâie și iartă”. (s.n.) Vă rog să fie aceste cuvinte început pentru cuvântul de învățătură despre evanghelia citită în Duminica lui Zaheu.

Î.P.S. Ioan: Textul Evangheliei din Duminica lui Zaheu nu ne relatează o parabolă, ci un fapt real. Știm parabola cu fiul risipitor dar de data aceasta suntem în fața unei evidențe reale. Sfântul Luca ne relatează o întâmplare anume, bine definită în spațiul istoric și geografic al Țării Sfinte. Știți de ce s-a urcat Zaheu în sicomor?

Sfântul Luca ne spune că s-ar fi urcat pentru că era mic de statură, că era lume multă adunată lângă Hristos și nu putea să-L vadă. Dar de ce s-a suit în sicomor? Și de ce a vrut oare să-L vadă?
Oare știa Zaheu că, pentru ultima dată, Mântuitorul trece prin Ierihon? Nu știa. Ce știa însă Zaheu? Dacă urmărim contextul Sfintei Scripturi, la intrare în Ierihon, L-a întâmpinat pe Iisus un orb cu numele Bartimeu. Deci iată o persoană bine identificată din Ierihon care era orb și cerșea la intrarea în cetate. Unde stau orbii, uscații, necăjiții, cei care cerșesc? La intrarea în cetate, în piețe, unde trece multă lume. Poate cineva își face mila cu ei. Așa se face că Hristos, fiind în ultimul său drum prin Țara Sfântă, a trecut să-i dea vedere orbului.
Omul auzise de minunile săvârșite de Hristos și spune: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”(Luca 18, 38). Orbul nu-L văzuse pe Hristos, nu știa cum arată, dar știa despre El, pentru că cei ce călătoreau dintr-o parte în alta a Țării Sfinte îi vor fi spus orbului: Pe tine, nimeni pe pământ nu te poate vindeca, nu-ți poate da vederea, decât dacă într-o zi te vei întâlni cu Hristos. Iată a auzit că trece Hristos și L-a rugat să-i dea și lui vederea.
Minunea aceasta a vindecării orbului s-a răspândit în câteva clipe peste toată cetatea Ierihonului. A auzit și Zaheu care era mai marele vameșilor și care în mod cert îl cunoștea pe orbul Bartimeu. Cine nu-l cunoștea pe orbul acela din Ierihon? Ierihonul nu e o cetatea așa de mare. Oamenii se cunoșteau toți între ei. Vestea despre vindecarea orbului a declanșat în inima lui Zaheu dorința de a-L vedea pe Hristos.

L.C.: Deci așa se explică urcarea lui Zaheu în sicomor, pentru a fi sigur că-L va vedea pe Hristos.

Î.P.S. Ioan: De aceea a fugit el înainte, pentru că pe ulița lui trecea Hristos, spre Ierusalim. Ajuns în dreptul casei și-al sicomorului în care se afla Zaheu, Hristos privește sus și-i spune pe nume. Vedeți cât de atent a fost Sfântul Luca când a consemnat în Evanghelie. Hristos îi spune pe nume: „Zahee, coboară-te degrabă, căci azi în casa ta trebuie să rămân” (Luca 19, 5).
În limba aramaică, Hristos așa i-a spus, cum relatează și Sfântul Luca: Zaheu, coboară! Știți cum ar fi spus Hristos în limba română? Altfel ar fi sunat în limba română. Cuvântul Zaheu e un cuvânt din limba aramaică și s-ar traduce în limba română „curat”. Auziți ce nume i-au pus mama și tatăl pruncului: Zakai, adică „Curat”! Deci Hristos s-a adresat celui din sicomor: Curat, coboară, că vreau să intru în casa ta.
O, ce nume binecuvântat i-au pus mama lui și tatăl lui: „Curat”! Acest nume de Zakai l-a rostit cu buzele Sale dumnezeiești și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Și numele frățiilor voastre vor fi într-o zi pe buzele lui Hristos și sunt mereu pe buzele Lui. Hristos te pomenește cu numele tău dat de mama ta și de tatăl tău și-apoi de preot în botez. Așa te pomenește Hristos, așa te pomenește Maica Domnului, care se roagă pentru tine, nu să cobori din sicomor, ci să te urci în biserica lui Hristos. Biserica este sicomorul unde ne cheamă Maica Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să ne urcăm în sicomor, să ne suim în biserică. (s.n.) Lui Zaheu i-a spus să coboare, căci din casa lui va face Hristos biserică. Așa a fost, pentru că unde este Hristos, acolo, este biserica Lui cea sfântă.
Însă vedem că după ce Mântuitorul a intrat în casa lui Zaheu, oamenii din cetate au spus „că a intrat să găzduiască la un om păcătos” (Luca 19, 7). Iată cum era văzut Zaheu în comunitate, ca un păcătos! Dacă mama lui și tatăl îl strigau pe nume „Curatul”, Zaheu și-a necinstit numele. El şi-a pătat numele acesta atât de frumos dat de părinţi. Știți cum îi spuneau oamenii din cetate lui Zaheu? Eram și eu într-o zi pe ulițele Ierihonului și-am auzit cum îl strigau oamenii pe Zaheu. El era mai marele vameșilor și intra în casele oamenilor și le lua bucata de pâine a copiilor, pe care o ducea autorităților romane. Lua tot ce era mai bun din casă, ca dajdie pentru Imperiul Roman care în vremea aceea stăpânea Ţara lui Israel.
Credeți că văzându-l oamenii pe ulițe, umblând să ia aceste dajdii care trebuiau date Imperiului Roman îl mai numeau „Curatul”? „Am văzut pe Curatul venind spre noi!” Nu. Spuneau: „Iată se apropie necuratul. Vine să ne ia ce avem mai de preț în casă.”
Bine ar fi să auzim și noi cum ne spun nouă semenii noștri din cetate. Care e numele dat de semenii noștri pentru că cel pe care ni l-a dat mama îl știm. Oare cu numele acesta ne numesc oamenii din cetate sau ne spun altfel?

L.C.: Vă referiți, Înaltpreasfințite Părinte, la poreclele pe care le au mulți oameni?

Î.P.S. Ioan: Da. Un om care a căzut în patima beției - oare îi mai spune cineva dintre semenii săi Dumitru, dacă-l cheamă Dumitru? Nu-i mai spune Dumitru, ci spune: L-am văzut pe beţivul acela trecând de la crâşmă spre casă. Auziți, de la numele binecuvântat de Dumnezeu și bo-tezat Dumitru, acum el şi-a schimbat numele. S-a lepădat de numele de botez și şi-a asumat un alt nume: beţivul. Sau cineva care fură – nu-i mai spune nimeni Vasile sau Dumitru, ci-i spune: hoţul. Iată hoţul a trecut pe uliță! Doamne, nu ne lăsa să ne pierdem numele pe care maicile noastre binecuvântate ni le-au dat la botez!
Dar oare lui Iisus ce nume i-au dat oamenii? Știm că numele I l-a adus de Sus Arhanghelul Gavriil și i-a spus Maicii Domnului, Fecioarei Maria, să-i pună numele Iehoșua, adică „Dumnezeu mântuiește”, s-ar traduce din aramaică în limba română. Dar oare ce nume i-au dat oamenii în mijlocul cărora a trăit peste 33 de ani? Primul nume consemat de sfintele evanghelii este acela de Învățătorul, un nume dat de apostoli și de cei din mulțime care-l ascultau: Învăţătorul, articulat la nominativ cu articolul hotărât -l.
Ce nume oare i-au mai dat oamenii pe pământ lui Hristos? Și Mesia e consemnat, dar i-au mai dat și următoarele nume: Răstignitul, i-a mai dat apoi numele Biciuitul, Ocărâtul, Pălmuitul și, în ultima mea carte, i-am dat și eu lui Hristos un nume, numindu-L Înviatul din Nazaret. (s.n.)
Iată câte nume a avut Hristos pe pământ! Oare ne-am asumat noi numele acestea? Să ne arate cineva cu degetul: Răstignitul – să spună despre tine că ești Răstignitul, adică în sensul că ți-ai răstignit patimile. Ne-am asuma apoi numele de Biciuitul? Adică să spună cineva despre noi că ne-am biciuit păcatele. N-am asuma noi numele de Ocărâtul, adică n-am ocărât noi păcatele ca să se depărteze de la noi? Sau Biciuitul, ne-a biciuit cineva pe noi pentru credința în Hristos? Iată că ar fi bine să avem și noi o seamă din numele lui Hristos pe care le-a avut aici pe pământ. (s.n.)
Hristos ne-a dat fiecăruia un nume. La botez, mamele noastre ne-au dat un nume și Hristos ne-a dat fiecăruia dintre noi și numele său, creștin. În cartea vieții și a tuturor neamurilor de pe pământ, numele meu este scris așa: creștinul Ioan. Al dumneavoastră este creștina Maria, Dumitra, Floare, creștinul Vasile, Dumitru, Atanasie ș.a.m.d. Auziți ce binecuvântare de la Dumnezeu, pentru noi ca El să ne dea numele! Ne-a dat numele de creștinul Dumitru, creștina Maria, Floare, Viorica ș.a.m.d.
Zaheu însemna, cum spuneam, „Curatul”, și și-a întinat numele. Să ne punem și noi întrebarea, să ne cercetăm sufletește dacă nu cumva am întinat mai întâi numele de creștin și apoi dacă nu cumva am întinat și numele dat de maicile noastre. (s.n.)
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne să-ți purtăm cu cinste, cu evlavie numele pe care Tu ni l-ai dat nouă, fiecăruia dintre noi, atunci când am fost botezați în numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh. Amin.

A consemnat, Luminița Cornea

Mulțumiri domnului Nicolae Băciuț, Redactor-șef al revistei „Vatra veche”, pentru acceptul de a prelua textul din revista „Vatra veche” nr. 1/ ian. 2018.