Fundatia Arsenie Boca

: Categoria părinte: Biserica Ortodoxă

Invierea , pictura murala a Parintelui Arsenie Boca in Biserica Sf Nicolae, Draganescu

Ca să ne dăm seama cât de adânc a pătruns în oameni faptul Învierii lui Iisus, e destul să pomenim o simplă întâmplare.

I. Iisus Fiul lui Dumnezeu a mai fost pe pământ între oameni:
-Când a venit la Avraam şi l-a binecuvântat de urmaşi. Avraam petrecându-L, s-a târguit chiar cu Dumnezeu pentru scăparea Sodomei.
-Când S-a luptat cu Iacov. (Era noapte şi Iacov nu-L cunoaştea că-I Dumnezeu).

II. (Velimirovici) Dacă eşti om trebuie să te lupţi cu Dumnezeu o dată în viaţă. Dar vai dacă vei învinge tu pe Dumnezu.Vei rămâne singur pe câmpul de luptă şi vei constata că nu tu ai învins, ci moartea.

III. Un alt Iacov însărcinat cu lichidarea afacerilor lui Dumnezeu pe pământ, ţine, în faţa unei foarte numeroase adunări, o strălucită cuvântare, de câteva ceasuri, „dovedind” - chipurile - că nu este Dumnezeu.
Şi fiind încântat de cuvântarea sa şi de „temeinicia” dovezilor, vru să mai dea o dovadă. Drept aceea dete îngăduire, ca acela care se va simţi în stare să-l contrazică, are 5 minute liber să o facă în faţa adunării.
Din mulţime se desprinse un preot, umilit la chip, dar cunoscător de oameni şi cu flacăra credinţei în inimă.
-Ai grijă; n-ai decât 5 minute!
-E şi prea mult, răspunse preotul.
Ajuns în faţa mulţimii, se produse un freamăt.
Şi, începu cea mai scurtă cuvântare, aşa:
Fraţilor!
Hristos a înviat!
Şi toată sala răspunse: Adevărat a înviat!
Ce-a urmat nu mai interesează.
Faptul dovedeşte însă esenţialul: în străfundurile omului e o reacţiune existenţială faţă de negaţie, faţă de moarte.

IV. „Hristos a înviat” - înseamnă:într-adevăr Dumnezeu există!
„Hristos a înviat” - înseamnă:într-adevăr există lume cerească ca lume reală şi fără de moarte!
„Hristos a înviat” - înseamnă:viaţa este mai tare ca moartea!
„Hristos a înviat” - înseamnă:toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite!
„Hristos a înviat” - înseamnă:toate problemele viaţii sunt pe deplin dezlegate!
Toate parabolele principale şi grele sunt lămurite; cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate, fiindcă: „Hristos a înviat!” (Velimirovici).
Iată ce înseamnă a fi ucenicul Idealului întrupat: peste toate tristeţile veacului de-acum, a fi martor, cu preţul vieţii, al învierii fiinţei omeneşti, la destinaţia ei de obârşie!
*
Învierea este biruinţa asupra morţii. Cea mai mare tristeţe a vieţii întoarsă în cea mai mare bucurie.
Hristos a înviat, prin urmare nu se termină totul cu mormântul.
Areopagul înţelepciunii antice n-a vrut nici să audă despre înviere. E curios că şi după douăzeci de veacuri reacţionară a rămas învierii. Filosofia n-a primit până acum decât puţin din patrimoniul Revelaţiei. Astfel n-a primit până acum decât personalismul, libertatea. Dar persoana omenească încă nu e văzută decât în categoriile raţiunii şi în cadrul naturii decăzute. Persoana încă nu are în filosofie perspectiva transcendenţei, încă nu e văzută în lumina ănvierii. Filosofia motivează rezerva sa cu faptul că atunci ar deveni religie, şi ea ţine la autonomia ei.
„...De-ai şti să vezi moartea în trecut; zic în trecut, adică fără prezent şi viitor. Prezent şi viitor n-are decât în necredincioşi.
Moartea care necontenit te ameninţă să-ţi ia trupul, nu-ţi va părea mai de temut decât vântul, care te ameninţă să-ţi ia pălăria. Precum capul continuă să existe şi fără pălărie, aşa vei cunoaşte că sufletul poate să existe şi fără trup.
... Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie.”

Sursa: Episcop-Locţiitor al Daciei Felix, Daniil Stoenescu, Părintele Arsenie - „Omul îmbrăcat în haină de in” şi „Îngerul cu cădelniţa de aur”, Ediţia a II-a, Editura Charisma, Deva, 2009, pp.312-315.