În urma lansării pachetului „Mari voievozi” la Cluj-Napoca, Ziarul de Cluj a publicat un articol despre personalitatea domnului Dan Lucinescu, pe baza interviului pe care l-a luat mentorului nostru.

00007337_large

Poveste din „închisoarea îngerilor”

Unul dintre supravieţuitorii „iadului” de la Piteşti a relatat la Cluj cum a descoperit sistemul de focalizare a fasciculului de ultrasunete, folosit actualmente în identificarea sexului fătului. Dan Lucinescu, unul dintre puţinii savanţi români recunoscuţi pe plan internaţional şi rămas în viaţă după crunta reeducare aplicată deţinuţilor politici de către torţionarii penitenciarului Piteşti, a povestit la Cluj fascinanta istorie a supravieţuirii şi paşii care l-au dus către una dintre cele mai importante descoperiri ale modernităţii: ecograful.

Dragi prieteni, domnul profesor Mihai Floarea, membru al fundaţiei noastre, a publicat în revista „Eclessia Euxina” o frumoasă prezentare a cărţii „Voievodul”, scrisă de mentorul nostru, domnul Dan Lucinescu.

VOIEVODUL
Vă invităm cu drag să o lecturaţi!  

IMG_7776_Small

Imagine de la Lansarea cărţii „Voievodul”, scrisă de Dan Lucinescu

Cartea "Voievodul" se gaseste in magazinul nostru, aici.

O nouă carte: Voievodul de Dan Lucinescu

Cu o prietenie mişcătoare, dl. Dan Lucinescu şi-a întîmpinat în seara de joi, 24 septembrie 2009, cu zîmbetul pe buze, cuvinte calde, strîngeri de mînă şi cîte o îmbrăţişare, pe fiecare dintre invitaţii la evenimentul organizat în clasica sală a Uniunii Scriitorilor din Calea Victoriei de către Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca“. N-a fost unica abatere de la secile lansări de carte cu care laicitatea ne-a obişnuit. Spre plăcuta mea surprindere, nici reporterii criticaţi în ultima recenzie din paginile publicaţiei noastre, dedicată lansării cărţii Ştefan cel Mare şi Sfânt, n-au mai tulburat manifestarea cu aceeaşi cutezanţă. Însă cea mai importantă pricină pentru care scriem aceste rînduri despre cele petrecute la data menţionată o constituie perspectiva literar-creştină din care e privită viaţa lui Mihai Viteazul.

La sfârşitul săptămânii trecute, Fundaţia noastră a organizat un pelerinaj la Prislop, cu ocazia comemorării a 20 de ani de la plecarea la Domnul a Sfântului Părinte Arsenie Boca. La acest pelerinaj ne-au însoţit 20 de membri şi prieteni ai Fundaţiei, oameni care au dorit să fie prezenţi la manifestările care au avut loc la Mănăstirea Prislop şi să treacă pe la mormântul celui care este numit Sfântul Ardealului.

Astfel, vineri, 27 noiembrie, către seară, am reuşit să trecem cu toţii pe la mormântul Părintelui; nu îndrăznesc să spun la Părintele acasă, pentru că Sfinţia Sa are locul sus în ceruri, alături de Dumnezeu, de unde poate veghea asupra întregii ţări şi astfel poate interveni pentru fiecare dintre credincioşii care îi cer ajutorul, după cum ne-a îndemnat chiar Părintele Arsenie înainte de a pleca la Domnul, în anul 1989.

A fost o seară frumoasă, în care fiecare dintre noi s-a rugat şi s-a recules la mormântul Părintelui, iar o parte dintre pelerini, în pofida întunericului, au reuşit să ajungă şi la Peştera Sfântului Ioan de la Prislop, unde s-a aşternut o pace desăvârşită peste fiecare dintre cei prezenţi acolo.

Ceea ce s-a întâmplat însă a doua zi a depăşit orice închipuire.
       

Întrucât oamenii se îndreptau în număr foarte mare către mănăstire, după ora 6 dimineaţa circulaţia a fost întreruptă în Silvaşul de Jos, astfel că pelerinii a trebuit să parcurgă pe jos distanţa de 7 kilometri şi chiar mai mult, urmând ca, în mod evident, să parcurgă aceeaşi distanţă şi la întoarcere. Am fost astfel nevoiţi ca în plină epocă modernă să trăim experienţa pe care o trăiau în urmă cu 50-60 de ani românii care doreau să-l vadă şi să-l audă pe Sfântul Ardealului.

Întregul drum a fost impresionant. Am văzut oameni de toate vârstele şi condiţiile sociale, mulţi copii ţinuţi de mână de părinţi, bunici care se bucurau de încercarea de a parcurge o distanţă cu care nu sunt obişnuiţi, considerând-o ca pe o mică jertfă, care cu siguranţă a fost compensată din plin de înaltele trăiri pe care le-au avut apoi în timpul Liturghiei şi slujbei de pomenire la care au participat.

Mult mai impresionante însă au fost imaginile din incinta mănăstirii, unde numai în timpul Liturghiei au fost prezenţi între 40.000 şi 50.000 de oameni.
În jurul bisericii era o mare de oameni, care participau la Sfânta Slujbă, în timp ce mai sus oameni dispuşi pe mai multe rânduri, într-o coadă de câteva sute de metri, aşteptau să treacă pe la mormântul Părintelui Arsenie. Alte zeci de oameni ocupau dealurile din curtea mănăstirii, cu lumânări aprinse în mână. Au fost momente de emoţie sublimă şi multe lacrimi au curs în timp ce mii de oameni se rugau într-un glas şi cântau, demonstrând că în primul rând credinţa e cea care ne face să fim uniţi.

Sâmbătă, 28 noiembrie, am primit o lecţie importantă: deşi noi, oamenii, facem lucrurile după înţelegerea noastră, Dumnezeu le aşează după ştiinţa Sa divină. Astfel, la 50 de ani de când Părintele Arsenie a fost împiedicat să slujească şi la 20 de ani de la plecarea Sa la Domnul, oamenii continuă să vină tot mai mulţi spre locul din care în urmă cu zeci de ani românii îşi luau hrana spirituală.

Totodată, ca o ironie a sorţii, dacă în urmă cu 50-60 de ani jandarmii şi Securitatea îl chinuiau pe Părintele Arsenie, ieri cele două instituţii erau reprezentate de un număr destul de mare de oameni prezenţi de-a lungul traseului între Haţeg şi Prislop şi în incinta mănăstirii, pentru a veghea la buna desfăşurare a evenimentului. Mai mult decât atât, îi ajutau pe prelaţi şi pe maici şi chiar i-am văzut pe unii închinându-se în timpul slujbei.

În ciuda celor aproape 15 kilometri parcurşi pe jos (trebuie să menţionez că în grupul nostru am avut şi persoane în vârstă de 70 de ani şi cu probleme de sănătate, care prin rugăciune către Părintele Arsenie au reuşit să parcurgă cei 15 kilometri) şi a oboselii acumulate, drumul de întoarcere către Bucureşti a fost extrem de lin şi parcă am plutit pe parcursul celor 400 de kilometri.
La momentul de trecere între sâmbătă şi duminică am încheiat un pelerinaj de 2 zile minunate, care cu siguranţă se vor întipări în memoria fiecăruia dintre participanţi.

Fie ca să ne întărim şi să creştem în credinţă, să căutăm şi să urmăm învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie şi poate că astfel vom ajunge şi noi să urcăm pe „Cărarea Împărăţiei”!

                                                       Cristian Filip, preşedinte Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca



 

 

 

 

 

În perioada 25-29 noiembrie 2009,
Fundaţia noastra participă la Târgului Internaţional GAUDEAMUS – Carte de Învăţatură,ediţia a XVI-a, în Pavilionul Central Romexpo, la stand 307B.
Gaudeamus2009

Deschiderea oficială a târgului va avea loc miercuri, 25 noiembrie, ora 12.00.Programul de vizitare a Târgului este următorul:

  •  miercuri – vineri: între orele 11.00 şi 20.00;
  •  sâmbătă, între orele 10.00 şi 20.00;
  •  duminică, între orele 10.00 şi 16.00.

 

Accesul general al vizitatorilor în incinta târgului este permis pe baza biletelor de intrare, în valoare de 4 lei , sau a abonamentelor valabile pentru întreaga perioadă, în valoare de 10 lei. Biletele de intrare şi abonamentele constituie totodată şi suportul pentru Tombola GAUDEAMUS, având ca mare premiu un autoturism Dacia Sandero. Elevii, studenţii, cadrele didactice, pensionarii, membrii uniunilor de scriitori şi jurnaliştii au acces gratuit, pe baza documentelor specifice.

Mai multe despte targ, CLICK AICI.

Vă aşteptăm cu drag!







Timoc este o regiune în Serbia de Nord Est, în care trăiesc aproximativ 300.000 de etnici români (rumâni, cum îşi spun ei) care nu au niciun fel de drepturi pentru o etnie, într-o Europa a secolului 21. Cu mare greutate şi presiuni internaţionale au obţinut 25 de ore de transmisie TV în limba română la un post local şi o singură biserică în care se slujeşte Sfânta Liturghie în limba română! Pentru ei, orice vine din România, în limba română este mană cerească!

Părintele Boian Alecsandrovic este un adevărat erou al zilelor noastre – domnia sa slujeşte la Biserica Româneasca din Timoc, în limba română, rezistând imenselor presiuni care se fac la adresa lui din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe. Întâlnirea cu domnia sa şi cu domnul Dusan Parvulovici, coordonatorul proiectului TV în limba română, ne-a inspirat să iniţiem un proiect numit: „Filme pentru românii din Timoc” prin care să adunăm în primul rând filme româneşti cu folos duhovnicesc, filme artistice clasice şi filme documentare, cu drepturi de difuzare la televiziune (cei mai mulţi dintre fraţii noştri din Timoc nu ştiu să citească şi să scrie în limba română, pentru că nu au avut şi nu au o şcoala în limba română).  În luna  decembrie 2009, au ajuns în Timoc peste 60 de filme româneşti donate de către membrii şi prietenii fundaţiei noastre. Aşteptăm în continuare implicarea dumneavoastră!

Toate producţiile audio-video produse de fundaţie vor merge şi la românii din Timoc!

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.