Pe 15 iulie 2017, dimineața, pe răcoare, cu sufletul senin și plin de iubire pentru Părintele Arsenie Boca - cel care ne-a schimbat tuturor viața- ne-am îmbarcat în autocarul care avea să plece spre Prislop, la doar o lună depărtare de ultima „întâlnire” cu Părintele (pelerinajul nostru anterior la Prislop). Pe scaune, pelerinii au găsit câteva informații cu privire la activitatea fundației noastre și la viitoarele pelerinaje pe care le vom organiza anul acesta, mult mai multe decât în anii trecuți. Am răspuns astfel dorințelor exprimate de membrii și prietenii fundației și sperăm că astfel vom fi împreună mult mai des și, nădăjduim noi, cu mare folos duhovnicesc!
Pe malul Oltului, Mănăstirea Cozia, ca o domniță îmbrăcată în straie vechi dar frumoase din epoca medievală, ne aștepta tăcută și primitoare. Din când în când aici ploaia își scutura domol franjurii plini de apă ai timpului. Unul dintre călugării mănăstirii ne-a prezentat, îmbinate ca-ntr-o cosiță, câteva linii generale ale picturii și istoriei de aici: Mănăstirea Cozia este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare. Construită între anii 1387-1388 la îndemnul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana, care era "sfetnicul lui Mircea întru cele dumnezeiești", mănăstirea are biserica mare închinată Sfintei Treimi.
În vremea Sfântului Constantin Brâncoveanu, între anii 1706-1707, s-a adăugat pridvorul bisericii mari, s-au reparat chiliile, s-au adăugat cerdacurile la toate clădirile din incintă, s-au construit cuhnia și fântâna de apă, aflată în fața bisericii. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor și pictura din pronaos precum și crucea de pe turlă datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Biserica pastrează policandrele dăruite de Sfântul Constantin Brancoveanu.
Pictura originală a bisericii mari (1390-1391) s-a păstrat, până astăzi, doar în pronaos. Pictura din naos și din Sfântul Altar a fost lucrată în anul 1707, odată cu reparațiile săvârșite de Șerban Cantacuzino. Între anii 1984-1986 a fost restaurată întreaga pictură.
În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea și al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarită după moartea fiului ei.*
Autocarul nostru a oprit apoi la Râpa Robilor, Aiud. Crucea monumentului „Calvarul Aiudului”, cu „ochii” săi îndreptați spre Înalt, imploră mereu mila Lui Dumnezeu pentru întregul nostru popor, așa cum atâția mărturisitori din temnițele comuniste au făcut-o până în ultimele lor clipe de viață . Trupurile lor, sugerate de acest monument sub forma crucilor înfrățite care duc pe umeri crucea cea mare a neamului românesc, sunt aici izvor de sfințenie. Sfinte moaște ale mărturisitorilor de aici, din temnița Aiudului, au ajuns în multe biserici de aici, din țară și chiar peste hotare. Unele izvorăsc mir și multe minuni s-au arătat credincioșilor care s-au închinat acestora cu rugăciune către milostenia lui Dumnezeu.
Monahul Iustinian de la Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” ne-a vorbit cu dragoste despre martiriul de la Aiud și din celelalte temnițe comuniste. Liniștea din Osuarul care păstrează rămășițele pământești a o parte din cei care au plecat la Domnul de aici lasă loc rugăciunilor noastre scăldate de lacrimi. Aici Preasfânta Născătoare de Dumnezeu primește la sânul său toate sufletele îndurerate și pline de credință și nădejde în înviere și viața veșnică din ceruri. Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
Apoi am ascultat cu atenție explicațiile de la biserica cea nouă, o catedrală, biserică și monument deopotrivă, centru cultural de martirologie. Aici încă mai sunt multe lucrări de făcut, pictura bisericii precum și alte amenajări de la toate cele trei niveluri ale acest proiect îndrăzneț. Să ajute Bunul Dumnezeu să fie acesta un loc de rugăciune și studiu, un loc al aducerii aminte și al iertării deopotrivă.
În jurul orei 16 am ajuns la Prislop. Picăturile de ploaie care udaseră pe alocuri autocarul nostru se uscaseră deja și soarele ne zâmbea prietenos, ajunsesem la părintele nostru iubit! Aici, la Prislop, știam că am ajuns acasă!
Cu rugăciuni și ajutor de la Dumnezeu am urcat sus, spre înălțimea trăirilor noastre, spre mormântul Părintelui Arsenie. Câte mii de rugăciuni nu vor fi fost spuse și udate cu lacrimi deja aici! Câte bucurii, speranțe, vieți aduse pe calea cea bună să fi fost deja după „întâlnirea” cu părintele! Cu nădejdea în suflet, am rostit în sufletele noastre și mulțumiri, și rugăciuni, toate cu credința că vor fi ascultate și că noi, nevrednici și păcătoși fiind, vom primi ajutorul pe care Părintele Arsenie ni l-a promis înainte de plecarea sa la cele veșnice.
Acolo, la Prislop, Părintele Arsenie Boca a picurat în sufletele fiecăruia dintre noi boabe de lumină, speranță și bucurie.
Seara, am plecat spre Hunedoara unde ne-am cazat. A doua zi, de dimineață, am revenit la Prislop. Sf. Liturghie a început odată cu primele raze mângâietoare ale soarelui.
Mare ne-a fost bucuria să îl avem alături de noi pe Părintele Daniel Dumitru, un tânăr și râvnitor preot al Bisericii noastre ortodoxe, căruia îi mulțumim pentru bunătatea, răbdarea și înțelepciunea cu care ne-a înconjurat pe tot parcursul pelerinajului nostru. Duminică, 16 iulie 2017, alături de Părintele Nifon și un alt preot slujitor, Părintele Daniel a primit în dar participarea la slujirea Sf. Liturghii la Mănăstirea Prislop. Noi, ceilalți pelerini, am participat cu emoție la slujba din Altarul de vară, bucurându-ne de șansa unei zile însorite și nu excesiv de caldă.
Ne-am despărțit cu greu de Prislop... cum să pleci de acasă fără să simți strângere de inimă? Singurul gând care ne alina plecarea era că ne vom reîntoarce aici în noiembrie, la Parastasul Părintelui Arsenie Boca, anul acesta se vor împlini 28 de ani de la trecerea sa la Domnul.
Vă mulțumim tuturor participanților, ne bucură faptul că ne-am cunoscut mai bine, că s-au creat noi prietenii sau s-au îmbunătățit cele existente deja. Iată, Părintele Arsenie Boca ne adună laolaltă pe noi, oameni diferiți dar care ne străduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu răbdare și râvnă, să fim azi mai buni ca ieri, să mergem pe Cărarea Împărăției, spre mântuirea sufletelor noastre.
Aici puteți accesa fotografii făcute în acest pelerinaj. Mulțumiri celor care ne-au trimis fotografiile, unele dintre ele sunt foarte reușite, veți vedea!
