Despre noi

În perioada 22-28 iulie 2013 Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca a organizat un pelerinaj în Moldova. Mulţumim tuturor celor ce s-au alăturat acestui pelerinaj de suflet prin acest străvechi ţinut de legendă încărcat de vetre duhovniceşti în care s-au făurit de-a lungul timpului spiritualitatea, credinţa, cultura şi arta poporului român.
Aici găsiţi imagini din pelerinajul nostru.

Am primit îngăduinţa de a vă reda mai jos impresiile doamnei Irina Ionescu, care considerăm că redau foarte bine itinerarul parcurs şi în acelaşi timp surprind trăirile participaţilor din acest pelerinaj:

"Moldova, ca leagăn de cultură şi civilizaţie, şi, mai presus de toate, ca loc de războaie şi sacrificiu, de luptă cu credinţă, sub ocrotirea Sfântului Gheorghe, Mare purtător de biruinţă, e locul unde ne-am întâlnit sau reîntâlnit cu lumina, poezia locurilor, frumuseţea şi, mai presus de toate, credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi de glie, de neam. Aici, în Moldova, care nu este a noastră, aşa cum spunea Sfântul Voievod Ştefan, „ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul veacurilor”, am mers pe urmele răzeşilor Voievodului Ştefan Cel Mare, Domnul Moldovei, la Cetatea Neamţului şi la Cetatea Sucevei, ne-am închinat în câteva din cele 44 de biserici ctitorite de Marele Domnitor Ştefan şi alţi domnitori moldoveni, am simţit apropierea de sufletul bucovinean în căsuţele din Muzeul satului, aproape de Suceava si de Vicov, locul de unde a plecat spre toată România cântecul şi vocea fără de seamăn a Sofiei Vicoveanca.

În Moldova şi Bucovina oamenii au păstrat parcă mai vie credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi de ţară. Fiecare colţişor de pământ a fost udat cu sânge şi hrănit cu jertfă. Şi nimic nu a oprit, parcă, lungul şir al martirilor. Ne-am rugat împreună, mii de oameni, la parastasul Părintelui Justin Pârvu care deşi plecase de 40 de zile la Domnul era încă şi mai prezent printre noi! Fără să conştientizăm încă pe deplin, am fost contemporani unui Sfânt martir care, nădăjduim noi, se roagă neîncetat în Ceruri pentru noi, toţi românii!

Întâlnirea cu doamna Aspazia Oţel Petrescu, la Roman, a fost pentru noi o lecţie de viaţă şi credinţă adevărată. Un caracter frumos, modelat de-a lungul anilor de condiţiile cumplite din temniţa în care i-a fost chinuit trupul şi sufletul, ne-a fost nouă un puternic imbold spre meditaţie şi, mai ales, de recunoştinţă pentru sacrificiul atâtor români care s-au jertfit pentru noi. Un prilej de aducere aminte şi de neuitare a ceea ce a fost şi nu ar trebui să se mai repete vreodată în istoria noastră!

La Diaconeşti, la întoarcerea spre Bucureşti, am participat la Sfânta Liturghie şi sufletele noastre au înălţat rugăciuni de mulţumire împreună cu vocile de îngeri ale măicuţelor de aici. Părintele Amfilohie, puternic şi dârz în credinţa sa, înţelept şi, mai ales, bun şi iubitor, ne-a mângâiat sufletele cu sfaturi şi cuvinte de învăţătură.

La întoarcerea în Bucureşti, în faţa conştiinţei noastre, ne-am întrebat dacă ne împlinim sau nu chemarea de urmaşi ai urmaşilor Părintelui Moldovei ori suntem înstrăinaţi de duhul poporului şi am uitat de vocaţia sădită de Dumnezeu în acest neam.Să ne cercetăm aşadar fiecare inima, să vedem dacă ne doare sau nu pentru moştenirea lăsată de Sfântul Ştefan şi, oriunde ne-am afla, oricând, cerându-i ajutorul, ne putem întoarce şi putem merge înainte pe drumul cel bun, croit de Dumnezeu prin gândul, sabia şi ctitorirea strămoşului nostru. Sfinte Ştefane Voievod, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!"

Pelerinaj la Mănăstirea Prislop 27-28 noiembrie 2013

Cu ajutorul Domnului, am ajuns din nou la Mormântul Părintelui Arsenie Boca în perioada 27-28 noiembrie 2013.

De ce mergem într-un pelerinaj? Pentru că: dorim să ne intensificăm rugăciunea, să ne îmbogăţim “memorial-vizual cu locuri unde s-a arătat în lume iubirea şi lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni şi prin oameni”, să adresăm mulţumiri Domnului pentru binefacerile primite în viaţa noastră de la El, să facem un act de pocăinţă pentru păcate, avem “o dorinţă puternică de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importanta sau a primi vindecarea de o boală trupească sau sufletească”

Indiferent care a fost motivaţia pentru care am ajuns la Mănăstirea Prislop în zile geroase de sfârşit de Brumar, nădăjduim că toţi pelerinii s-au îmbogăţit spiritual şi s-au întors acasă mai senini şi cu pace în inimi.

Mulţumim tuturor celor care au paricipat! Inimile noastre sunt pline de bucurie sfântă datorită dumneavoastră!

Fotografii din pelerinaj găsiţi aici