Îmi pasă de ceea ce se va petrece în această țară europeană în care m-am născut și am trăit și voi trăi cît îmi va îngădui Cel de Sus, fără să o părăsesc pentru „mai binele“ de aiurea. De aceea compun aceste pagini subiective pe marginea aprobării referendumului în 6 - 7 brumărel 2018 pentru precizarea definitorie a familiei conținînd explicit noțiunile femeie și bărbat, care-i irită pînă la isterizare pe unii semeni iubitori de amestecuri, de ambiguități, de relativități.
Nu „genul“ ne deosebește la naștere, ci masculinitatea și feminitatea făcute să se completeze, să conlucreze – nu numai să procreeze cum se plîng unii, care se fac că nu pricep cum cele două firi au fost menite illo tempore de Creator să se ajute reciproc, să nu fie singuri (cf. Facerea, 2, 18). Nedeschizînd vreodată Biblia, semenii aceștia ai noștri care se consideră cultivați, deschiși la minte și la schimbări imitate din Occident se îngrijorează că principalul rol al femeii este să procreeze cum citează ei dintr-o „agendă pentru România, asumată de ProVita în documentul Restabilirea Ordinii Naturale“. Dar oare vreun om dintre cei panicați care-mi trimit astfel de înscrisuri n-o fi întrebat niciodată pe cea care i-a dat viață: care crezi, mamă, că este cea mai importantă realizare/izbîndă/faptă din viața ta?
Dacă Dumnezeu nu le-a chemat încă la El mamele, cum este cazul meu, i-aș ruga pe cei hotărîți să boicoteze referendumul să le pună această întrebare pe neașteptate și să așeze la inimă răspunsul sincer, dat în intimitate, nu studiat, nu elaborat, nicidecum declamat ori menit publicării.
Îmi vine în minte gîndul înduioșării multora dintre noi la simpla rostire a cuvîntului mamă. De origine protoindoeuropeană (vine din radicalul *ma-, reduplicat mamā, mammā – cf. Mihai Vinereanu, Dicționarul etimolgic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex SRL, 2008, p. 507), cu forme regionale muică / mumă, este cel mai emoționant cuvînt pentru un om; o afirmă poeții dar o recunosc și specialiștii (psihologi, pedagogi, sociologi, antropologi, filosofi, teologi etc.). Cei care dispun de aparate de măsurat afectele, precum acelea utilizate la poliție (detectoare de minciuni parcă se numesc), ar fi bine să facă un studiu ca apoi să stăm de vorbă și din perspectivă științifică.
Or, acceptînd definiția propusă de adepții eliminării din mintea copiilor și tinerilor noștri a „stereotipurilor de gen“, cuvîntul acestra străvechi va trebui eliminat, interzis!
Aceeași soartă o va avea, în optica acelorași semeni ai noștri cultivați, cuvîntul tată la fel de vechi (din protoindoeuropeanul *tata „cuvînt din limbajul copiilor“ – cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 820, ca și mama, papa, baba, pipi, caca, rostite prin reduplicare ca prime articulări ale pruncilor). Copiii se vor adresa, potrivit, acelorași viziuni progresiste probabil cu prenumele părinților, care vor avea libertatea de a fi – atenție! – „transgender de sex feminin sau masculin“, „heterosexual sau homosexual“, „sacro“ sau „pan-sexual“ etc., deoarece, li se va explica, „se pot îmbina foarte multe feluri“ de specimene concepute de ideologii genderismului.
Ce este această ideologie gender? Un preot catolic polonez, Dariusz Oko, ne avertiza într-un interviu: Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Genderismul și creștinismul nu se pot reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca. (V. Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko, traducere și adaptare făcută de Asociatia Provita Media, după interviul publicat pe Niedziela.pl. Sursa: CulturaVietii.ro). Originile acestei ideologii se află în ateismul militant al stîngii mondiale, [în] militantismul homosexualist, [în] fanatismul feminist, [în] plutocrația financiară americană malthusianistă, [în] masoneria internațională. (cf. idem).
Din biografia autorului acestor explicații redau doar cîte ceva: Dariusz Oko este preot catolic polonez în Cracovia, doctor în filosofie și doctor în teologie, colaborator al Facultății de Filosofie a Universității Pontificale din Cracovia. A studiat timp de șase ani la universități din Germania, Italia și Statele Unite. De douăzeci și opt de ani este angajat în munca academică și în lucrarea pastorală (ca rezident permanent în parohii catolice poloneze, europene și americane). A petrecut în jur de zece ani în străinătate, a mers în peste patruzeci de țări, pe șase continente. În Polonia e cunoscut, de asemenea, pentru activitatea sa jurnalistică.
Omul acesta umblat, școlit temeinic, ne comunică, avertizîndu-ne totodată: În Germania, din cauza protestelor doamnei Gabriele Kuby, Ministerul Educației a retras broșura ideologiei de gen, în care părinții erau îndemnați la un comportament pedofil în raport cu propriii lor copii… În Basel, părinții au forțat guvernul să retragă din grădinițele preșcolare materialele gender sub formă de penis și vagin. În Norvegia, guvernul și-a retras finanțarea genderiștilor (după 30 de ani), după ce aceștia s-au făcut de rîs și s-au compromis. Marșul susținătorilor gender a fost împiedicat în Ungaria, Lituania, Estonia și Rusia. Ei au încă puțin de spus în țările islamului. În Lituania, propaganda homosexuală este interzisă în mod legal. Puteți cîștiga în lupta cu absurdul, doar trebuie să doriți asta și să vă organizați bine.
Un pas foarte important în această luptă pentru normalitate, pentru o viață de familie creștină îl are votul din 6 și 7 brumărel/octombrie 2018. De noi depinde, de cei care am semnat listele de acum doi ani, pentru ca precizarea din articolul 48 alineatul (1) din Constituţia României să devină: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Curtea Constituţională a stabilit că legea de revizuire a Constituţiei respectă dispoziţiile constituţionale, însă fără votul nostru articolul 48 nu se va putea modifica. Votînd DA la referendum într-una din zilele de 6 și 7 brumărel/octombrie 2018 apărăm familia creștină și asigurăm viitorul României! Este nevoie să ne convingem însă rudele, prietenii, vecinii, căci fără 6.000.000 de români la vot referendumul va fi invalidat!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
București, 20 răpciune 2018
Mihai Floarea
