Piesa de teatru creştin

 „Calea Adevărului”

*

Fragment din prezentarea spectacolului din iunie 2016 - Centrul Național de Artă „Tinerimea Română" (Autor articol: Domnul profesor Mihai Floarea, Revista de Lingvistică şi Cultură Românească):

În acustica elegantei săli de spectacole a acestui edificiu** s-au putut auzi, probabil pentru prima oară în decursul vremii, cuvinte meșteșugite precum cele datorate ilustrului ivirean adus proniator de luminatul domn muntean pe la 1690. Cu har, Marian Ciripan, în triplă calitate de regizor, scenograf și actor, a înviat fraze ca acestea: „Veniți după Mine și voi face pre voi păscari de oameni“ (…) Pentru aceea dară nu iaste minune, iubiții miei ascultători și cinstiți și de bun neam boiari, de m-au rînduit și pre mine Dumnezeu și m-au pus, om mic fiind și smerit, păstor mic, la mică turmă, la dumneavoastră, pre carii eu nu vă am, nici nu vă țiu turmă mică, ci mare și înaltă, mare pentru buna închinăciune și dreapta credință [pe] care o păziț[i] curată și nespurcată, fiind încungiurați și îngrădiți între hotarăle celor striini de fel și împresurați de atît[e]a nevoi și scîrbe, ce vin todeauna și neîncetat de la cei ce stăpînesc pămîntul acesta, înaltă pentru buna ascultare și supunerea [pe] care o arătați de-a pururea cătră beserică și cătră arhiereu (…)”.

Atmosfera tensionată de uneltiri și înalte idealuri din vrema lui Brâncoveanu (atît de bine surprinsă literar de Ileana Toma în romanul său Ultimul Constantin) a fost redată verosimil de colectivul de actori bine ales și armonizat:

Mitropolitul Sf. Antim Ivireanu: Marian Ciripan, Compania „Civic Art”, București;

Pr. Mihail: Răzvan Nițu, Compania „Civic Art”, București;
Sf. Constantin Brâncoveanu: Petre Moraru, Teatrul Mic;
Maria Brâncoveanu: Cristina Moldoveanu, Compania „Civic Art”, București;
Constantin Cantacuzino: Coneliu Jipa, Teatrul „T. Bulandra”, Tîrgoviște;
Spătarul T. Cantacuzino: Adrian Anghel, Teatrul Metropolis, București.

Singura apariție feminină foarte bine plasată în economia scenariului spre a echilibra și a nuanța realist încleștarea de orgolii masculine aflate la răscrucea multor răutăți din epocă, Maria Brâncoveanu, mi-a apărut tulburătoare, grațioasă, întru totul convingătoare în interpretarea Cristinei Moldoveanu.

Desigur, greul spectacolului a apăsat pe umerii talentatului Marian Ciripan, acum aflat și în ipostaza de regizor dublată de aceea de scenograf, așa cum am arătat deja. Patetismul temperat al personajului, replicile sigure, dar cu nuanțele clare specifice unui intelectual de excepție menit unor fapte pe măsură, mi s-au părut cela mai importante calități ale jocului actoricesc.

După minunatele sale înfăptuiri culturale (între care eforturile de tipograf și de scriitor prevalează), punctate în spectacol de înmînarea tipăriturii dedicate domnitorului Constantin Brâncoveanu Chipurile Vechiului și Noului Testament (împodobită magistral cu 505 portrete lucrate de el în peniță) și de dicteurile din Didahii către un ucenic călugăr, tragicul sfîrșit, la nici 56 de ani, în chip mucenicesc, al Sfîntului Antim Ivireanu, a fost sugerat de predarea însemnelor clericale și mai ales ieșirea spășită, prin sală, a intepretului. Cu siguranță, Marian Ciripan se află la apogeul carierei sale, iar pentru noi a fost un privilegiu de a-l urmări în reprezentația din seara miezului de cireșar.

** Centrul Național de Artă „Tinerimea Română"

Fragment* din articolul scris de dl profesor Mihai Floarea pe aceasta tema. Ii multumim dlui profesor pentru ingaduinta de a prelua si posta acest fragment pe pagina noastra. Textul original, in intregime, poate fi gasit aici.