Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CEARTA LUI IISUS CU PETRU”
„Misiunea lui Iisus aceasta era: sa antreneze omul in toate «riscurile» mantuirii, fiindca este inviere.
Drept aceea, dupa ce a iesit cu Petru la liman, Iisus a chemat la Sine multimea, impreuna cu ucenicii, si le-a zis: «Oricine voieste sa vie dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi, si sa-mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si mantuiasca sufletul, il va pierde; iar cine-si va pierde sufletul sau, pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui».
Deci, categoric:
Cine-si iubeste viata sa, sufletul sau in lumea aceasta - fara a considera si cealalta, sau chiar impotriva ei acela isi va pierde sufletul, pentru ca acela e un iubitor de sine, un iubitor de trup - care nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate (Romani 8,7) - acela e un «fricos» (Apocalipsa 21,8). In acestia nu e Duhul lui Hristos, acestia nu sunt ai Lui, ei traiesc impotriva lui Iisus. 
Cine insa vrea sa scape de toropeala lumii acesteia, - caci de la «a vrea aceasta» incepe firul existentei sa capete Sensul transcendentei si se aprinde in ei Duhul lui Iisus, Duhul lui Dumnezeu, acestia toti isi risca sufletul si viata pentru Iisus si Evanghelie.
Cine a mentinut vie Evanghelia in constiinta veacurilor a fost intreg Calendarul sfintilor, care in tot chipul au murit curajos pentru Iisus si pentru Evanghelia imparatiei noastre. «Toti cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt, si n-au primit duh de robie, ca sa le fie iarasi frica, ci duhul infierii, prin care zicem lui Dumnezeu «Tata». Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu»(Romani 8,14-16).
Atunci castigam mantuirea sufletului cand punem pret pe ea: pretul pe care l-a pus Iisus si toti sfintii. Pentru vesnicia noastra in Imparatia lui Iisus nici pretul vietii si nici un pret nu e prea mare. «Necazurile de acum nu sunt vrednice de-a fi puse in cumpana cu slava noastra viitoare.»”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  269.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 25 noiembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN DESTIN INTELES”
„Pribegim multi ani in viata pana sa ne lamurim un rost in lume.
Unii pribegesc toata viata fara rost, nici tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca, sau fara sa stie ca l-au gasit.
Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu care, prin om, trebuie sa devina o creatie. Sunt si destine colective. Inca din Vechiul Testament ni se atrage aminte: «Fiti luatori aminte la menirea voastra !» (Agheu 1,5,7).
In crestinism omul e ridicat pana la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu; iar aceasta colaborare e destin. Talantii - talentele - sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul. Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului.
Omul e nelinistit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el. Viata nu e un scop in sine; e numai mijloc; e numai cadrul unui destin, sau e in cadrul unui destin.
Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa insemneze pre-destin, prin urmare sa se trezeasca intr-o doctrina fara libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime.
Cum sa nu raspunzi de ce ti-a dat Dumnezeu ?
Si cum sa nu raspunzi, daca n-ai facut ce ti s-a dat sa faci ?”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 317
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 17 august 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU”
„Pana la judecata din urma, mantuirea se poate dobandi oriunde, si pe campuri de bataie; si se poate dobandi si din iad; si se poate pierde oriunde, si in manastiri, si in ceata sfintilor Apostoli, si s-a pierdut si in Rai. Talharul, rastignit pentru faptele sale, a sarit de pe cruce in Rai si Lucifer ca fulgerul a cazut din Ceruri. Orbul din nastere capata vederea si a vazut pe Dumnezeu si a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau zicand ca-i pacatos si are drac. Cereau semn si umblau sa omoare pe Lazar, cel inviat a patra zi din morti. Orbia rautatii, stand de-a pururi impotriva Adevarului, nu are leac, dar are pedeapsa. Inima infranta si smerita insa, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea infruntand mandria, a zis ca vamesii si pacatoasele vor lua-o inaintea "dreptilor", in Imparatia Cerurilor, si ca se face bucurie in Ceruri pentru un pacatos ce se intoarce.
Aceasta intoarcere urmareste Dumnezeu sa ne-o castige, insa nu poate, daca nu ne invoim si noi. De aceea ne poarta pe tot felul de cai si ne cheama cu tot felul de surle si, daca trebuie, ne graieste si cu tunul.
Ceea ce urmareste Dumnezeu in 'tot chipul e mantuirea sau intoarcerea noastra duhovniceasca spre El si Acasa, chiar daca mai ramanem si in viata aceasta. Oamenii insa legati in nestiinta, scurti la minte si slabi in credinta urmaresc viata pamanteasca si toata mahnirea lor e pentru trupuri.
Cat tine forma aceasta de viata oamenii vor fi amestecati: cei din Noul Testament, fiii harului, cu cei din Vechiul Testament pe care numai frica legii ii mai tine in randuiala si oamenii fara nici un testament, oamenii faradelegii si ai neoranduielii fara leac, fiii celui rau.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. III - CELE SAPTE SURLE  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  100 - 101.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 11 noiembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CREDINTA ESTE DAR AL DUHULUI SFANT”
Deci daca trupul omenesc e numit „templu” al Duhului Sfant, aceasta denumire se mentine numai daca omul se straduieste si se imbogateste in Duhul Sfant; daca insa cedeaza ispitelor lumii si trupului nestrunit la randuiala firii, atunci se face „pestera de talhari” si salas al pacatului si mortii. Caci nu stau laolalta Duhul lui Dumnezeu si duhul diavolului.
Pe „terenul” inimii (al sentimentului) si mintii (al ratiunii) se dau in continuu lupte de ocupatie. Ochiul constiintei, cel ce „vede” dinspre Dumnezeu intru cele dinlauntru ale omului pe cel viclean, si „vede” si din partea omului ajutorul lui Hristos impotriva celui rau, e chiar organul de cunoastere al modului spiritual de existenta, al binelui si raului nostru metafizic. Aci e „locul” smeritei rugaciuni si atentii si a continuei noastre alipiri de Hristos, de Duhul Sfant, a imbogatirii in Dumnezeu.
E o viata de mare finete, spre deosebire de brutala viata a simturilor. Cine petrece in cele din afara ca in singurul mod real al vietii, e clar ca se intuneca dinspre functia constiintei spre celalalt mod de existenta.
Toti sunt adusi in fata optiunii.
Asa se verifica libertatea.
Asa se pierde libertatea.
Numai optiunea pentru Adevar, (care-i numele, printre alte nume) a persoanei lui Hristos, ne va face cu adevarat liberi. Dar aceasta numai in schimbul totalei lepadari de sine, care „sine” e a lumii vazute si care nu se vrea sacrificata cauzei lui Hristos. A birui „sinea” aceasta, frana a diavolului in noi, ca subiect de mantuire, e a birui „lumea” si a birui frica de moarte. Abia asa, in aceasta restructurare sufleteasca, devii cu adevarat liber. Liber de tine insuti. Acum esti al lui Hristos. Si nu sunt surd si mut si orb.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „SCRIERI INEDITE”, CAP. II - NOTE SI INSEMNARI,  Editura Charisma, Deva, 2019, pp  183 - 184.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 18 noiembrie 2019