STIRILE NOASTRE - 7 mai 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ MIRONOSITELE”
Acestea sunt mironositele (purtatoarele de mir) care au ridicat, primele, steagul crestinismului, vestind Invierea Domnului.
Ele iubeau pe Iisus, fiindca El le-a ridicat la noua conceptie despre viata. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a facut primele vestitoare ale invierii.
Faptul Invierii Domnului a frant toata protivnicia, a inlaturat toata ingrozirea din calea lor.
- Ce-au cunoscut ele in Iisus ?
- Iubirea divina care le-a purificat viata, le-a innoit sufletul, le-a transfigurat existenta. O iubire care strabate in adancuri, care rascoleste toata fiinta, care creeaza din nou.
Aceasta iubire a crescut si in sufletul lor.
Aceasta iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea, de care nu se mai temeau.
La aceste insusiri duce Iisus pe oricine care se intalneste cu EL Aceste insusiri sunt cele ce fac pe omul nou, renascut din Dumnezeu, un vestitor al invierii.
Femeile mironosite au fost invrednicite de Dumnezeu sa fie primele vestitoare ale invierii lui Iisus, ale nasterii din nou a omului; - si au corespuns.
Marturie mai stau de-a lungul veacurilor si toate sfintele fecioare, care si-au inchinat viata lui Iisus; stau marturie toate mucenitele, care L-au marturisit prin suferinta si moarte - si prin ce putere, ar fi trecut toate acestea, daca nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Aceasta-ti da bucuria care intrece frica pe care-o are firea de chinuri.
Stau marturie a Invierii toate mamele crestine, care au adus copiii lor, ce s-au facut stalpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai crestinatatii, suflete de eroi si sfinti.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 88 - 89.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 29 aprilie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ MOARTEA CARE DOBANDESTE INVIEREA”
S-ar putea spune ca Iisus S-a nascut pe cruce.
Toata viata lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit si biruinta cea mai mare: Invierea, sau omorarea mortii. Caci Iisus o biruise in viata; iar cu moartea Sa, cea de buna voie a biruit-o si pentru toti oamenii, de la inceputul pana la sfarsitul lumii.
Cu Invierea lui Iisus avem chezasia ca vom invia si noi, ca Iisus, caci El e incepatorul, pentru noi, in toate. Alta marturie a vesniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.
Poate ca tocmai fiindca e cea mai tare, uluieste obisnuitul in care dormim, si poate tocmai de aceea nu indraznim sa credem in invierea noastra. Iar fara aceasta credinta, viata noastra parca n-are sens, nici scop in sine, tare-i decolorata si nelinistita.
Crestinismul se intemeiaza si dainuieste pe intemeietorul sau: pe invierea Lui din morti, ultimul cuvant.
Noi suntem care de obicei cadem din crestinism, iar nu crestinismul. Noi cadem, nu Iisus. Minciuna iudeilor n-a surpat invierea lui Iisus. Dumnezeu nu cade. Dar cazand noi din crestinism ni se pare ca a cazut crestinismul, ni se pare ca a cazut altcineva nu noi.
Sunt foarte stranse: moartea cu invierea. Multora li se pare ca se ispraveste totul cu mormantul. Crestinul insa isi scrie pe crucea de la capatai: „Astept invierea mortilor!”
Credinciosul nu se teme de moarte, fiindca a desfiintat-o Iisus. Iisus i-a schimbat sensul, intorcandu-i altfel rostul. Acum, moartea pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a vietii.
Suntem in gandirea Sf. Pavel, spunand ca botezul nostru, prin care am intrat in crestinism, se desavarseste cu botezul cu care s-a botezat Iisus; si ca sfanta noastra impartasanie se implineste cu paharul pe care l-a baut Iisus.
Spre aceste sfarsituri: Botez si Pahar, - convingeri ca muntii fireste ca trebuie nevointa, trebuie virtuti. Dar unde sfarsesc virtutile; unde duc ?
Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele; ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului.
Si Dumnezeu e Adevarul.
Asa intelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele duc pe om pana la moartea pentru Adevar, ceea ce e inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru Dumnezeu si oameni, nu poate fi moarte, chiar trecand prin ea, ci cu atat mai vartos inviere si bucurie a invierii.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.79 - 80
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 22 aprilie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DINCOLO DE INTAMPLARI...”
Ca Dumnezeu uneori pedepseste raul si uneori rasplateste binele, e ca sa stie omul ca raul se pedepseste si binele se rasplateste.
Daca o face rar in lumea aceasta, e semn ca o face sigur in cealalta. Daca uneori nu rasplateste binele dreptului e semn ca-i lucreaza rabdarea. In amandoua cazurile Dumnezeu asteapta sfarsitul omului: in ce sfarseste omul; fie ca a fost multa vreme bun, dar pierzand rabdarea in nevointele binelui, isi pierde socoteala si deci plata, fie ca a fost multa vreme rau «si venindu-si intru sine» se intoarce catre Dumnezeu, si cele de pe urma ale omului au ultimul cuvant.
O rasplata aici si imediata, pentru toate faptele, ar dauna libertatii omenesti. Raul nu s-ar face de frica pedepsei. Binele s-ar face din interesul rasplatii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti.
Iata prin urmare la ce climat de libertate si dragoste dezinteresata vrea Dumnezeu sa-si ridice fiii, la Sensul lor metafizic, cel ascuns in Dumnezeu, care Duh este si Iubire si Adevar, si acestea fac si pe oameni cu adevarat liberi si cunoscuti si lor insisi ca atare.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.190
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 15 aprilie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „FLORIILE”
Intrarea lui Iisus in sufletul nostru, sa nu fie ca acea intrare in Ierusalim. Templul constiintei noastre sa nu fie o pestera de talhari, ca atunci sigur si noi vom vocifera in curtea lui Pilat: „Rastigneste-L !!! Slobozeste-ne pe Baraba !"
De aceea ne-am curatit Ierusalimul si Templul din Ierusalim: constiinta, facandu-ne iarasi copii, singurii care L-au primit in Templu.
Copilaria: singura noastra varsta care primeste pe Iisus.
Deci, copiii mei, care primiti astazi pe Iisus in sfanta impartasanie, ramaneti intru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.78
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 8 aprilie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CONFLICT DECLARAT”
Iata asa era Iisus: cel mai milostiv cu pacatosii si cu pacatoasele, care-si marturiseau pacatele, si in acelasi timp, prigonitor fara egal al pacatelor mintii: fatarnicia, prejudecatile, viclenia, cu un cuvant fariseismul. Ierta coruptia trupeasca pocaita, dar nimanui n-a iertat coruptia ratiunii. A crede ca esti in regula cu Dumnezeu, dand Templului zeciuiala din izma si marar, uitand dreptatea si iubirea, e o coruptie a ratiunii: e a observa amanuntele si a pierde principiile. Iar cand amanuntele vor parea fara principii inceteaza si acestea.
Destramarea religiei provine dintr-o destramare a mintii in formalism, care apoi se stinge si el dintr-o reactiune impotriva lui. Iata ce voia sa previna si sa salveze Iisus: si amanuntele si principiile, si copacii si padurea.
Dar pe langa formalism mai era si viclenia acestor minti, pe care n-o putea suferi Iisus. Fariseii, vicleni fiind si fatarnici, intr-un fel erau si intr-altul aratau, nu puteau suferi indreptarea, ci aceasta li se parea o aluzie, un atac personal. De asemenea erau sensibili si legiuitorii.
Iisus nu s-a scuzat niciodata, daca cineva s-a simtit atins de cuvantul Sau. Daca unii marturiseau ca se simt atinsi, ii ataca pe fata: «Vai si voua legiuitorilor, ca puneti legi si sarcini la altii, iar voi nici cu degetul cel mic nu le atingeti !»
Iata luptator, intemeietor de religie, religia spiritului, restabilind ratiunea si iubirea, factori principali ai persoanei, suportul desavarsirii.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.177
(Sursa foto)



