Fundatia Arsenie Boca

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „VEDEREA PRIN VAL”
„Sa nu se creada ingust, ca dreptul apare numai in religie. Dreptul poate sa se arate in oricare dintre valorile sau talantii lui Dumnezeu. Daca insa abia apare in religie, asta se datoreste faptului ca numai aci se mai stie ceva despre atarnarea omului de Dumnezeu. Deci purtatorul oricarei valori, daca va ajunge la cunostinta atarnarii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poarta slujba preotului, ori pe-a imparatului, ori pe-a invatatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a saracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: sa se cunoasca pe sine ca avandu-si obarsia spirituala si toata inzestrarea de la Dumnezeu. Sunt multi drepti care nici nu stiu despre ei ca sunt drepti. Pentru ei nestiinta e o mare acoperire de primejdii, si anume, primejdia caderii in mandrie a celor constienti de virtutea lor. in sfanta lor nestiinta ei sunt simpli ca florile, nu stiu nimic despre frumusetea lor.
Pentru cei ce insa au o raspundere intre oameni, e neaparat de trebuinta sa-si cunoasca atarnarea lor de Dumnezeu si Lui sa-l intoarca cinstea si slujba, pe care le au intre oameni.
Tot ceea ce impiedica aceasta situatie normala e valul de pe minte, e zidul, despartitor de Dumnezeu, al pacatului.
Dumnezeu pe toti ii trimite inzestrati si in stare sa fie drepti. Dar, trecand ei prin poarta nasterii pamantesti, iau in spate poveri parintesti, care-i spetesc si-i incovoaie spre pamant. Pe urma, slabiti de osteneala vietii si de mediul inconjurator, greu se vor decide sa reprezinte cauza lui Dumnezeu.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 281
(Sursa Foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 23 aprilie 2021

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MOARTEA CARE DOBANDESTE INVIEREA”
„Sunt foarte stranse: moartea cu invierea. Multora li se pare ca se ispraveste totul cu mormantul. Crestinul insa isi scrie pe crucea de la capatai: „Astept invierea mortilor”.
Credinciosul nu se teme de moarte, fiindca a desfiintat-o Iisus. Iisus i-a schimbat sensul, intorcandu-i altfel rostul. Acum, moartea pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a vietii.
Suntem in gandirea Sf. Pavel, spunand ca botezul nostru, prin care am intrat in crestinism, se desavarseste cu botezul cu care s-a botezat Iisus; si ca sfanta noastra impartasanie se implineste cu paharul pe care l-a baut Iisus.
Spre aceste sfarsituri: Botez si Pahar, - convingeri ca muntii fireste, ca trebuie nevointa, trebuie virtuti. Dar unde sfarsesc virtutile; unde duc?
Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele; ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului si Dumnezeu e Adevarul.
Asa intelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele duc pe om pana la moartea pentru Adevar, ceea ce e Inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru Dumnezeu si oameni, nu poate fi moarte, chiar trecand prin ea, ci cu atat mai vartos inviere si bucurie a invierii.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 80
(Sursa Foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 30 aprilie 2021

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CHEMARI LA APOSTOLIE”
„Neamul omenesc nu apartine, decat sub unul din aspectele sale, generatiei lui Adam cel vechi, generatiei pacatoase si decazute a lumii noastre naturale. Sub un alt aspect el e ceresc, apartinand lui Adam cel spiritual, generatiei lui Hristos.
Creatiunea lumii nu s-a putut produce in timpul nostru, caci el e un timp decazut, el e copilul pacatului. Creatiunea a avut loc in vesnicie, ca act interior al misterului divin al vietii. Conceptia biblica a creatiunii nu-i decat reflexul acestui act interior al creatiei in constiinta omului antic. Omul, precipitat in natura inferioara, e aruncat in afara realitatii divine. Revelatia crestina restabileste omul in sanul acestei realitati. Prin Fiul noi revenim in sanul Tatalui. Cu El incepe un nou gen omenesc, spiritual, acela al lui Hristos, nascut si refacut in Duh. Hristos este in om si omul in Hristos. El e butucul si eu mladita. Tot neamul omenesc, renascut, ramane in Hristos, Dumnezeu-Omul. In omul spiritual e cuprins cosmosul, toata creatiunea. Odinioara cosmosul se desfacu violent de omul decazut si deveni, pentru el, natura exterioara care-l robi. Dar cosmosul revine spre omul renascut. in lumea spirituala cosmosul ramane in om precum omul ramane in Dumnezeu.
Omul e, prin natura sa, un microcosmos; in el sunt cuprinse toate sferele realitatii cosmice, toate formele cosmicului. Prin pacat si cadere, omul pierdu notiunea starii sale microcosmice, constiinta sa deveni individualista. Cosmosul nu se reveleaza omului natural decat ca natura exterioara, a carui viata interioara ii ramane inaccesibila. Numai omului interior, viata interioara a cosmosului, i se descopera ca realitate spirituala. Astfel, calea care duce omul la cunostinta de sine insusi este si calea care-l duce la cunostinta cosmosului. Prin Hristos, prin Logos, nu numai neamul omenesc, ci tot universul se orienteaza spre Dumnezeu, raspunzand chemarii divine, trebuintei dumnezeiesti de iubire.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 49

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 10 mai 2021

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DINCOLO DE INTAMPLARI...”
„Ca Dumnezeu uneori pedepseste raul si uneori rasplateste binele, e ca sa stie omul ca raul se pedepseste si binele se rasplateste.
Daca o face rar in lumea aceasta, e semn ca o face sigur in cealalta. Daca uneori nu rasplateste binele dreptului e semn ca-i lucreaza rabdarea. In amandoua cazurile Dumnezeu asteapta sfarsitul omului: in ce sfarseste omul; fie ca a fost multa vreme bun, dar pierzand rabdarea in nevointele binelui, isi pierde socoteala si deci plata, fie ca a fost multa vreme rau «si venindu-si intru sine» se intoarce catre Dumnezeu, si cele de pe urma ale omului au ultimul cuvant.
O rasplata aici si imediata, pentru toate faptele, ar dauna libertatii omenesti. Raul nu s-ar face de frica pedepsei. Binele s-ar face din interesul rasplatii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti.
Iata prin urmare la ce climat de libertate si dragoste dezinteresata vrea Dumnezeu sa-si ridice fiii, la Sensul lor metafizic, cel ascuns in Dumnezeu, care Duh este si Iubire si Adevar, si acestea fac si pe oameni cu adevarat liberi si cunoscuti si lor insisi ca atare.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 190
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 17 mai 2021

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „HAINA DE NUNTA SI «SFATUL» DIN IAD”
„Haina noastra de nunta e imbracamintea sufletului in Lumina lui Hristos. E haina de la Botez, cand ne-am imbracat in Hristos si Hristos s-a imbracat in noi.
Intrarea noastra in Crestinism e intrarea noastra in sfintenia lui Iisus.
Am inceput cu sfintenia.
De aceea copiii care mor botezati se mantuiesc fara pocainta. Haina lor de nunta e alba ca lumina.
Adaugandu-se anii haina se pateaza.
Sangereaza... Fiindca nu e simpla haina, ci e Fiinta: Omul din Cer, faptura cea noua.
Iar la nunta se cauta cata asemanare este intre tine si Iisus ?
Castigarea asemanarii cu Iisus are trecutul ei pe pamant. Iar asemanarea e in lumina. Lumina rezulta din capacitatea omului de iubire, de cunostinta si de suferinta.
Dar putini sunt oamenii pe pamant care sa nu pateze haina sfantului Botez. De aceea Dumnezeu, intru mila milostivirii Sale, a randuit al doilea botez, Botezul pocaintei: Taina Pocaintei sau spovedania, care reface stralucirea primului Botez.
Dar oamenii pun diferite motive sa nu vie la Taina Pocaintii. Iata cateva:
1. «N-am timp» de Biserica. - De fapt n-au dragoste.
2. «Nu-s pacatos, ca altii» - Un fel de farisei moderni.
3. «Acuma suntem tineri; cand om fi batrani» - Ca si cand ar avea cineva in scris ca va ajunge batranetele. Focul tineretelor crede ca poate insela pe Dumnezeu, lasandu-i batranetele. Caci intrebare daca vei ajunge batranetele si, cu o asa socoteala de viata, intrebare daca o gramada de doage si cioburi se vor mai putea pocai si vor fi primite.
Cei ce amana pocainta pe la batranete sunt asemenea oamenilor care vor sa treaca un rau mare, dar stau la marginea lui, asteptand pana trece toata apa. In viclesugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai multi.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 237-238
(Sursa foto)