Mircea Vulcanescu

Din seria „Pro Memoria – Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”

Împlinirea a 113 ani de la naşterea sa în pământul neamului românesc şi a 65 de ani de la mutarea sa în veşnicele şi cereştile locaşuri – Mircea Vulcănescu (1904 – 1952)…

Introducere şi câteva repere biografice

Spirit enciclopedic şi personalitate complexă a generaţiei ’27, cu o viaţă socială intensă, bucurîndu-se de poziţii importante în societate şi de onoruri pe măsură, dar având un starlit martiric, Mircea Vulcănescu este o figură exemplară în panteonul Dreptei româneşti.
De aceea, dorim să-l evocăm aici şi acum – cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la naşterea sa cea cerească şi veşnică, care a avut loc în data de 28 octombrie anul 1952, la Pemitenciarul din Aiud, judeţul Alba.
Cuprins şi solicitat fiind în prea multe urgenţe de moment, n-a găsit răgazul pentru a-şi consolida opera. Toate exprimările sale - scrise sau orale, deopotrivă de profunde şi de minunat şlefuite - sunt prilejuite de solicitările celor care îl preţuiau. Firesc şi competent, a abordat subiecte şi teme dintre cele mai diverse, fermecîndu-şi auditoriul. Fără stridenţe ditirambice şi patetisme ieftine, a ştiut să releve esenţialul în privinţa românismului şi a ortodoxiei. Erudit şi cu o inteligenţă formidabilă, a lămurit chestiuni fundamentale pentru că i s-a cerut şi nu din voinţa clădirii unei opere. 

Acesta pare a fi motivul principal pentru care, în ciuda notorietăţii şi a respectului de care a beneficiat în epoca interbelică, posteritatea îi este modestă. S-a risipit cu o superbă generozitate şi cu umor.
Continuarea

Text semnat: Stelian Gombos