Cu ocazia lansării cărţii LACRIMA PRIGOANEI, vom vorbi despre drama femeilor în închisorile politice ale secolului trecut, cu NICULINA MOICA şi ZOE RĂDULESCU, ambele foste deţinute politic în timpul regimului comunist, iar îndrăgita actriţă MANUELA HĂRĂBOR va recita din creaţiile literare ale femeilor din temniţele şi lagărele comuniste.. Cartea a apărut la Editura Sânziana.
Cu ocazia lansării cărţii LACRIMA PRIGOANEI, am fost invitată să rostesc câteva poezii scrise de femei deținute politic în regimul comunist. M-aș bucura să puteți veni, cei care sunteți din București. Nu pentru a mă auzi pe mine, ci pentru a le asculta pe două dintre supraviețuitoare. Doamnele Niculina Moica şi Zoe Rădulescu (care s-a nascut în penitenciar). Eu voi încerca doar să dau glas gândurilor celor urcate la Cer. (Manuela Harabor)
"Deschide, Părinte, ale cerului porți
Să intre cohorta de îngeri și sfinți
Schingiuiți și flămânzi, umiliți și cuminți,
Cu ochii mari de lumini în orbite de morți,
Cu fețele supte, cu oasele rupte,
Cu urme de cizme pe piepturi strivite,
Sub asprele zeghi cenușii, zdrențuite.
Deschide-le, Doamne, și ultima ușă.
În prag lepăda-vor trupul lor de cenușă
Și vor intra ca un abur cu un nimb de lumini,
Fără răni sângerânde, fără urme de spini.
Ascultă-i, Părinte, eternule Domn,
Și dă-le doritul, râvnitul lor somn
În liniștea sfântă a grădinii cerești.
Prin ierburi vor trece aripi îngerești,
Iar jos, pe pământ, când privești iertător,
Vei vedea prin celule doar crucile lor." (Rugă pentru cei care au murit în închisori de Eugenia Indreica-Damian)
FOTO: Dinu Lazãr. Imagine din filmul “Binecuvantatã fii, închisoare”, de Nicolae Mãrgineanu
LACRIMA PRIGOANEI - „In perenitatea istorică a neamului românesc, atrocitătile comuniste nu înseamnă decât un moment trecător, iar toate mările si oceanele de sacrificii si jertfe nu sunt altceva decât o lacrimă uriaşă şi amară, lacrima prigoanei.
Neamul nostru a îndurat în decursul secolelor nenumărate prigoane şi asupriri, din partea altor neamuri ca şi din partea conducătorilor proprii. Nici una însă nu se poate asemăna cu cea comunistă in covârşitoarea ei distrugere. Ori, această prigoană totală asupra omului şi în contra lui Dumnezeu, pe care vroiau să-L scoată din suflete, nu se putea să nu se extindă şi asupra femeilor.
Si ele şi-au plătit din plin credinţa în Dumnezeu şi în destinul creştin al patriei lor. [...] Credinţa, dragostea, devotamentul, toate virtuţile ancestrale ale românului s-au exprimat prin deţinutele politice de la Mislea şi din celelalte ihchisori pe care le-au sfinţit cu suferinţa lor care se anunţa fără margini şi fără capăt. După cum nu au lipsit nici actele lor de vitejie în codrii rezistenţei naţionale din munţii Fărăgaşului, Vrancei, Apuseni, unde şi ele, alături de unii părinti, de fraţii, soţii, logodnicii sau camarazii lor, şi-au adus obolul de luptă şi jertfă pentru dăinuirea sufletului românesc. [...]
Veţi descoperi aici sfânta trăire a idealurilor purificatoare, ca şi atunci când, în celulă fiecare le simte nu numai chemarea ci şi greaua lor apăsare şi isi spune:
As vrea ca mâna prin zăbrele
Să poată apuca o stea.
Dar stelele-s la fel de grele
Ca sufletul si viata mea.
Şi totuşi, sau poate tocmai de aceea, surorile noastre au învins, învingându-se pe ele însele.” (Nistor Chioreanu)
„Dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate, nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!” (Petre Ţuţea, Aiud)
Urgia stalinist-comunistă (1946- 1964), vărsată peste ţară ca o smoală neagră, a cuprins toate ungherele societăţii româneşti: cultura, învăţământul, Biserica, economia, chiar şi conştiinţa unor oameni. Biserica a fost atinsă de această molimă, dar EA a rămas curată, căci ortodoxia devenise imună în lunga sa suferinţă istorică, prin jertfa sfinţilor săi, a credincioşilor ce nu şi-au lepădat crezul lor, mărturisirea lui Hristos!
Biserica ortodoxă s-a întărit în acei ani, prin tributul de jertfă al preoţilor, ierarhilor, monahilor, călugăriţelor şi al simplilor creştini în temniţele comuniste din aşa-zisa „libertate” a democraţiei populare. „Fericirea roşie” s-a materializat şi prin organizarea închisorilor pentru femei, în special pentru semenele noastre care prin credinţă se opuneau regimului.
O renumită închisoare de acest fel era cea din fosta Mănăstire Mislea (ctitoria domnului Radu Paisie al Ţării Româneşti) sau altă temniţă construită la Miercurea Ciuc de împărăteasa Maria Tereza. La fel de faimoase erau cele din Oradea, Arad ori Târgu Ocna.
Aceste locuri ale terorii şi perfecţionării tehnicilor de schingiuire a trupurilor şi sufletelor oamenilor nevinovaţi, dar care, cum hotărau „judecătorii” stalinişti, „amenin- ţau ordinea în stat”, au „găzduit” femei, unele din „lumea civilă”, altele din cea monahală, toate trăitoare în şi pentru Hristos. Vom zugrăvi, în cele ce urmează, câteva portrete de călugăriţe care au suferit în închisorile pomenite, singura „vină” a lor a fost credinţa ortodoxă, mărturisirea lui Hristos şi a Maicii Sale.
Maica Mihaela, Muceniţa lui Hristos (numită în Albumul „Fericiţi cei prigoniţi” editat în 2008), pe numele de mireană Marieta Iordache, a avut de suferit în timpul regimului carlist (Carol al II-lea), dar şi în vremea comuniştilor. În1942 se duce la Mănăstirea Vladimireşti pentru a se călugări. Este arestată în 1955 şi trimisă la Miercurea Ciuc, unde se îmbolnăveşte de „boala Ciucului” (n.r.- un fel de paralizie) neprimind nici un fel de îngrijire medicală. Deşi trupul ei era foarte slăbit, sufletul a rămas neclintit în credinţă, de Sfântul Gheorghe, în 1963, fiind chemată la Domnul.
Maica Tatiana, stareţa Mănăstirii Tismana, a fost acuzată că a oferit adăpost fugarilor şi luptătorilor anticomunişti. În Săptămâna Patimilor, când supliciile au fost foarte grele şi înmulţite, Maica Tatiana s-a manifestat în dimineaţa Învierii într-un mod ce i-a uimit pe toţi, deţinute şi călăi. Albumul citat descrie acest moment povestit de martori: maica a bătut în uşa celulei, a cerut să se deschidă că „vine Mântuitorul”. Ofiţerul sosit a fost întâmpinat cu „Hristos a Înviat!”. A fost pedepsită greu, dar maica nu s-a dat bătută şi a cântat de trei ori Troparul Învierii „Hristos a Înviat din morţi…”
A fost pedepsită, dar s-a întors în celulă cu faţa luminată şi „radiind de mulţumire”. Maica Nicodema Vasilache de la Tismana a fost arestată împreună cu părintele Veniamin şi Maica Tatiana. A fost eliberată din închisoare prin decretul din 1964, revenind la Mănăstirea Tismana. Maica Patricia Codău, licenţiată în Teologie şi Pedagogie, la Bucureşti; în 1945 ajunge la Mănăstirea Sâmbăta, mărturisind Părintelui Arsenie Boca hotărârea de a se călugări.
Intră în obştea Mănăstirii BistriţaVâlcea, ascultarea sa fiind ca profesoară de religie. La Mănăstirea Plumbuita este numită directoarea Seminarului monahal, iar între 1952-1954 este stareţa Mănăstirii Ţigăneşti. A fost condamnată la o pedeapsă de 15 ani muncă silnică (cunoaşte „binefacerile” închisorilor Arad, Jilava, Oradea, Miercurea Ciuc, fiind eliberată în 1964). Din 1975 este administrator la Arhiepiscopia Timişoarei.
Maica Teodosia a fost absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia limbi clasice (greacă, latină), după absolvire fiind preparator la Institutul Lingvistic din Bucureşti. Împreună cu Sextil Puşcariu lucrează la editarea Dicţionarului Limbii Române. Se hrăneşte duhovniceşte la Mănăstirea Sâmbăta în prejma Părintelui Arsenie Boca. Scrie versuri pe care le publică în diferite reviste. Intră în obştea Mănăstirii Vladimireşti, iar în 1956, după trei ani, este arestată şi încarcerată la Miercurea Ciuc.
După eliberare nu mai este primită la mănăstire. Se cunoaşte contribuţia sa la traducerea primelor volume ale Filocaliei editate de Părintele profesor Dumitru Stă- niloae. Şirul de mărturisitori şi mărturisitoare care au trăit cu şi pentru Hristos este lung, Biserica strămoşească dăinuieşte şi este puternică şi prin ei. (Foto – scenă din filmul „Binecuvântată fii, închisoare”, realizat după cartea cu acelaşi nume scrisă de Nicole Valery Grossu; aceasta a fost deţinută la închisoarea Mislea la începutul anilor ´50)
Prof. Clement Gavrilă-Sălăuţa
Sursa1 text ; Sursa 2 text si foto
