Conferinta Nationala „Ieroschimonahii Nil Dorobantu si Daniil Sandu Tudor - Marturisire prin credinta si cultura in vremea prigoanei comuniste atee din Romania (1949-1989)” este organizata de Protoieria Bacau si Asociatia Nicolae D. (Nil) Dorobantu la Bacau, in Sala Teatrului de Vara, Strada Vasile Alexandri 39 Bis. Luni, 4 dec 2017, orele 18:00.

Ieroschimonahul Nil Dorobantu

Fost sublocotent la Vânătorii de munte în Regimentul de gardă de la Predeal, licenţiat în Teologie, Filosofie şi Litere (toate facultăţile absolvindu-le cu Magna cum Laudae, socotit un geniu), doctorand la Teologie la Pr. Dumitru Staniloae, absolvent a 4 ani de Drept, absolvent al Şcolii de Stenodactilografie, a intrat în monahism la mănăstirea Cernica, luând numele de Nechifor.

În anul 1948 a fost hirotonit ierodiacon la Zaclău (Tulcea), în 1949 ieromonah, în 1952, la 5 august este tuns în schima mare, la recomandarea părintelui Benedict Ghiuş, la mănăstirea Sihăstria, luând numele de Nil, şi am fost schivnicit de ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor.

A fost secretar eparhial, director de studii la seminarul monahal, stareţ şi duhovnic la mănăstirile: Tarniţa (Vrancea), Măgura Ocnei şi Bogdana (Bacău), Nechit, Tarcău, Văratec (Neamţ).

În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat şi ţinut 120 de zile în temniţă, fără să fi fost judecat, supus la batjocură şi la tortură. La 24 aprilie a fost judecat şi achitat, după ce a fost supus expertizei medicale a 20 de medici şi declarat sănătos.

Motivul întemniţării sale a fost “misticismul”. Mărturisirea lui Hristos, lucrarea sa apostolică de propovăduire a dreptei credinţe, străbătând ţara în lung şi în lat cu Biserica în spinare, săvârşind zilnic Sfinta Liturghie, predicând, convertind, spovedind şi împărtăşind poporul, în acele vremuri de prigoană comunistă.

Acest ,,vestit monah, mare ascet, profund înduhovnicit, renumit prin nevoinţele şi prin neîncetata rugăciune a minţii” (broşura Mănăstirii Tarniţa-Buzau, 2009, pag. 8) a fost caterisit în noiembrie 1956.

S-a retras în satul natal (Crainici, jud. Mehedinţi) pentru studiu intelectual, unde a trăit în ascuns, în smerenie şi în asceză severă.
La 27 martie 1977 s-a mutat discret în Veşnicie. (Sursa text)

Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor - Daniil Sandu Tudor, un sfânt al Gulagului românesc  

Părintele Daniil Sandu Tudor (dreapta) și Alexandru Mironescu (stânga)“Recuperat” mai târziu de cultura româneasca postdecembrista în comparatie cu alti autori interbelici, Daniil Sandu Tudor s-a impus rapid în constiintele generatiilor tinere mai ales prin opera si activitatea sa pe tarâm religios, dar si prin biografia sa, paradoxala, plina de evenimente remarcabile, dar care ascunde în spatele diversitatii constanta unui caracter ferm, nedispus la compromisuri, aflat mereu în cautarea adevarului.

Trecut în actele de stare civila sub numele de Alexandru Teodorescu, când s-a apucat de gazetarie si-a ales pseudonimul Sandu Tudor, pentru ca la tunderea sa în monahism sa devina monahul Agaton, iar la îmbracarea schimei celei mari sa se numeasca Daniil. Chiar si aceasta multitudine de nume ale sale ne spune ceva, amintind de antica Isis myrionima (cea cu mii de nume) care, fiecare, desemna o calitate a divinitatii, izvorâte însa toate din aceeasi esenta tainica.

Sub numele de Sandu Tudor, Alexandru Teodorescu a initiat saptamânalul Floarea de Foc (1932-1936) si cotidianul Credinta (1933-1938) carora le-a imprimat o orientare democrata, cu o tenta de stânga. Polemist de mare forta, caracter vulcanic, pe care si l-a pastrat nestirbit si când a devenit monah, Sandu Tudor a scris articole memorabile, în care se pronunta împotriva celor doua mari calamitati ale secolului XX: extremismul de stânga si extremismul de dreapta. Într-o epoca în care multi intelectuali erau fascinati de forta, cu iz morbid, ce o generau aceste manifestari în diferite tari ale batrânului continent, Sandu Tudor le denunta falsitatea si caracterul lor antiuman. Fiind constient de diferentele dintre cele doua extremisme, el le-a tratat într-o maniera unitara, analizându-le originile si fundamentele. Articole precum Bestialitatea moderna, Veacul ucigatorilor lui Dumnezeu, Între sobor si soviet, Lectia proceselor de la Moscova, pentru care a fost si condamnat în 1958 de „justitia” comunista, pot fi si azi consultate cu folos de un analist al fenomenului totalitar.

În paralel cu angajamentul ca ziarist în viata cetatii, Sandu Tudor îsi descopera treptat vocatia religioasa. O calatorie la muntele Athos si salvarea aproape miraculoasa dintr-un accident de avion îl determina pe Sandu Tudor sa apuce calea credintei. Întors din razboi, Sandu Tudor îsi gaseste refugiul spiritual la manastirea Antim. Aici el este unul din principalii initiatori ai asociatiei Rugul Aprins, întâlnire considerata de unii exegeti unica între intelectualii români ai veacului si Biserica Ortodoxa, realizata cu ajutorul unui calugar venit de departe, Ioan Culighin, care a adus binecuvântarea staretilor de la Optina pentru practicarea Rugaciunii inimii. Fara a intra în amanunte, de altfel binecunoscute, credem ca experienta Rugul Aprins a fost o rezolvare fericita la dilemele spirituale ale epocii interbelice. Continuare (Sursa text)