Inspirat de pelerinajul în Israel întreprins de Olga Greceanu în 1933, care a dat naștere cărții „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse”, spectacolul „Urma pașilor Tăi...” ce se va juca luni 15 aprilie 2019 ora 19.00, ARCUB - Sala Mare, este o încercare de a reconstitui și restitui trăirile unei rare experiențe religioase.
Hristos, despre care relatează autoarea, se transpune într-o mărturie vie, care este păstrată ca atare de actorii implicați în proiect, transportând publicul în timpuri de altădată, în locuri și întâmplări tulburătoare și copleșitoare. Spectacolul este o încercare de a retrăi artistic și religios cutremurul duhovnicesc despre care a scris Olga Greceanu și de a atrage spectatorul într-o experiență care depășește cotidianul, umplându-l de sens. Astfel, se recuperează o dimensiune uitată a teatrului, și anume cea sacră, care leagă omul de divin.
„Gestul temerar al creatorilor spectacolului Urma paşilor Tăi… s-a concentrat pe un demers interior de mare finețe necesar dobândirii unei atari stări de reculegere. Scenariul le-a rezervat fiecăruia dintre membrii echipei câte un moment monologat, în care actorul sau actrița se lansează într-o confesiune de profundă vibratie umană cu conotații subiective potrivit temperamentului și încărcăturii de trăire a unuia sau altuia dintre ei. Toți sunt, de altfel, în diverse registre, la fel de emoționanți. În plan secund se deschide apoi zona posibilelor comentarii pe care autoarea le inserează dând astfel scrierii sale un caracter adesea polemic. Nu avem așadar de-a face cu un text rigid, dogmatic ci cu o pagină literară plină de căldură omenească, exprimare firească în încercarea de apropiere a Scripturii de oameni.” – Doina Papp – Teatrul azi
“Textul venerabilei pictorițe alternează filele jurnalului de pelerin, plin de observații atente și avizate, cu cele ale meditației moral-religioase pe tema Patimilor. Preluat de punerea în scenă a Elizei Bercu-Bodeanu, monologul Olgăi Greceanu este descompus într-o polifonie de voci – șapte: șase femei și un bărbat -, imaginând șapte personaje sau șapte ipostaze ale artistei pelerine, care preiau și reverberează în variațiuni emoționale vag nuanțate monodia sacră a aceleiași mari emoții mistice: descoperirea realității sensibile a trecerii Mântuitorului pe pământ. (…) O coregrafie atent concepută a mișcărilor scenice geometrizează un spațiu abstract, al cărui unic element decorativ este o mică plantă de ghiveci, pe post de sicomor biblic. Veșmintele de in alb ori de culoarea nisipului, extrase din garderobele de vară de ultimă oră (unul singur e negru, simetrizând raportul 6:1 al genurilor), veșminte urbane, dar totuși, atemporale, sugerează spațiul deșertic al dramei christice, cel de azi, ca și cel de-acum două mii de ani.” – Elena Dulgheru – Ziarul „Lumina”.
