”Împărăția cerurilor, comprimată într-o sămânță mică, a luat-o un Om și-a aruncat-o în grădina Sa, lumea, și și-a făcut (creștinul) copac mare și păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui.

Împărăția cerurilor nu este pentru păsări, ci pentru oamenii care trăiesc ”ca păsările”- mai desprinse de pământ și firea pământească, trăind mai după firea lor cerească, trăind mai ”în grija lui Dumnezeu” decât în grija vieții. Păsările acestea sunt ”vulturii” care se vor aduna ca să judece lumea (1Cor 6,2), când pământul va fi stârv”