Fundatia Arsenie Boca

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „VIATA SI VIATA VESNICA...”
„Toti suntem condamnati la moarte si mai nimeni nu crede ca va muri - vorbesc de-o credinta care sa-ti transforme viata in vederea mortii, in vederea Vietii. Toti suntem chemati la viata si mai nimeni nu traieste viata aceasta dupa aceea la care suntem chemati. Traim omorand aceasta chemare.
Nu e putin lucru sa zici unui mort: „Scoala, intoarce-te la viata !" Asa ceva nu poate decat Stapanul vietii si al mortii. si Iisus e Stapan si al mortii si al vietii.
Pe oameni ii infioara intoarcerea unui mort la viata, fiindca obisnuit, asa ceva nu se intampla. Pe Iisus L-a coplesit mila de durerea omeneasca si a mangaiat-o, ca nimeni altul.
Trei morti a inviat: o copila, un tanar - cel de astazi - si pe un prieten al Lui, pe Lazar. Cineva a bagat de seama ca Iisus a inviat pe acesti trei morti asa: pe unul in casa, pe al doilea in drum spre groapa si pe al treilea din groapa, dupa patru zile.
Putea sa invie pe toti.
Putea sa opreasca moartea.
Totusi n-a oprit definitiv moartea, nici pentru cei pe care i-a inviat. Ei au murit mai tarziu iarasi.
Iisus insa dorea omului o alta inviere: o inviere a sufletului; o inviere fara de moarte. Iisus tanjea dupa transformarea sufleteasca a omului, dupa convertirea lui la Dumnezeu.
Iisus a venit inaintea oamenilor cu propria Sa inviere din morti. Prin aceasta ne arata noua, oamenilor, ce vom avea sa fim. Acum
suntem ca noi, atunci vom fi ca El. Numai cat, acum, trebuie sa traim, sa simtim, sa tanjim si sa suferim ca El - si pentru aceleasi pricini. in temeiul unui asa acum, nadajduim un asa atunci.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 124
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 9 septembrie 2019

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ÎMPĂRĂŢIA ARUNCATĂ”
„Atragem staruitor aminte oamenilor, si cu toata gravitatea posibila:
Nu treceti cu usurinta peste Iisus !
Mai bine declarati-va impotriva Lui,
Ca multi va veti lamuri !
Caci daca ne vom tine mereu ca nu-L stim cine este El, pentru noi - cele prescrise in Cartea Vesniciei vor merge inainte si se vor implini toate - ne vom afla ca ne-am incuiat usa, in loc sa ne-o deschidem, si vom capata raspunsul cu care ne-am amagit pe pamant: „Nu va stiu nici Eu pe voi; duceti-va de la Mine !" (Matei 25,12 si 41).
Marea nefericire a ramasilor pe dinafara e ca atunci vad fericirea dreptilor. Propriu-zis vad marea lor defectiune, care le-a pecetluit eternitatea.
Pana atunci, adica acum pe pamant, acestia se tin de ochi sa nu vada pe Iisus. Atunci, cu natura transformata in vederea vesniciei, nu se mai pot tine sa nu vada destinul firii omenesti, pe care ei nu l-au admis.
Iadul nu se poate descrie mai bine.
Nici imparatia lui Dumnezeu.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 260
.(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 2 septembrie 2019

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINŢEI”
„Important nu este deci numai sa remarcam utilitatea sau necesitatea actiunii, ci de a vedea unitatea pe care o prezideaza si pe care o produce. Fara indoiala actiunea nu este eficace si normala decat daca este o sinteza, si iata de ce educatia fizica si intelectuala trebuie sa fie generala: «Special bestial» spunea un proverb scolar. Omul nu este om decat prin ce are in el ca viata universala. De voie de nevoie, actiunea are acest caracter universal, si oricat de restransa am presupune-o ea se exercita intotdeauna sub «specie universi, etiam in singularibus». A lucra numai cu capul, ca «cerebralii», inseamna adesea a lasa bestia sa traiasca si sa creasca in partea de jos a noastra, impreuna cu haita de pofte nesanatoase si gusturi degenerate. Cu cat cineva e mai incapabil de-a actiona, cu atat devine mai inversunata vapaia dorintelor, pentru ca echilibrul intre vise si practica de fiecare zi se rupe tot mai mult...In munca, capacitatea fizica de a indura ostenelile, e semnul, pretul, suportul vitejiei interioare a unei vointe obisnuite sa depaseasca masura. Viata aspra a taranului e mai putin folositoare intretinerii natiunii prin alimentele pe care i le procura, decat prin seva puternica a temperamentului si a caracterului ce i le da omului contactul cu pamantul; si daca trebuie sa veneram aceste membre active care se angajeaza vitejeste in sarcinile necesare, o facem pentru ca in forta, in frumusetea, in sanatatea muncii corporale ei exprima si realizeaza deodata insanatosirea morala, pacificarea launtrica si vigoarea vointei.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei, cap. IV - Razboiul nevazut”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 165,166
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 22 iulie 2019

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN IDEAL IN RUGACIUNE”
Cand a vrut Dumnezeu sa pedepseasca semetia Turnului din Babilon (Facere 11,1-9) a amestecat limbile oamenilor incat, de atunci, orice neintelegere intre oameni se cheama babilonie, zapaceala totala. Mai tarziu, vrand sa pedepseasca pe egipteni, fiindca faraonii ridicasera mana asupra religiei, Dumnezeu a trimis neintelegere in popor „cat nu mai era gand de pret (ideal) care sa mai uneasca intru sine pe toti fiii poporului".
Daca babilonia a fost „obarsia" neamurilor si a vrajbei, dintr-un duh rau, Cincizecimea a fost unificarea limbilor in Duhul Sfant. in ziua Cincizecimii, ziua intemeierii Bisericii, toate neamurile (16 numara Faptele Apostolilor) intamplate atunci in Ierusalim formau noul Israel, neamul cel crestinesc, toti traiau noul ideal al unificarii intr-un Duh Sfant si se simteau toti fiii aceluiasi Tata.
Iata ce ideal a invatat Iisus pe oameni sa-l ceara staruitor! Acesta-i Sensul general, functiunea de ideal, al „Tatalui nostru". Dumnezeu, ca Tata al tuturor oamenilor, este singurul gand care poate rezuma toate aspiratiile oamenilor, simplificand ciocnirile „idealurilor" omenesti. Idealurile omenesti n-au consistenta si n-au garant deoarece se deapana in planul vremelniciei si al tragicului ei. De aci se intampla ca termenul „ideal" duce un ponos nedrept in spate, intelegandu-se prin el termenul unei dorinte nerealizabile.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 160.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 17 iunie 2019

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „PRIN CUPTORUL SMERENIEI”
Sa zicem ca, dupa parerea ta, ai avea o viata buna dupa voia lui Dumnezeu, sot si copii cumsecade si, totusi, asa din senin, la o intamplare oarecare, un vecin sau propriul tau copil sau sot, sa-ti arda obrazul zvarlindu-ti vorbe grele: prapadita, ucigasa, hoata. Iar tu, nestiindu-te de vina cu nici una din acestea si nepricepand ce se lucreaza la mijloc, se poate intampla sa sari, ca muscata de sarpe, cu si mai grele vorbe, aparandu-te si indreptandu-te, iar pe cel ce te cearca, apasandu-l si ucigandu-l cu mania. Nu e bine, nu te grabi, ci socoteste cum trebuie: poate ca nu ti-ai marturisit, asupra ta, vreo greseala cu propriul tau sot, inainte de vreme, iar sotul tau iti aduce aminte acum, intr-un suvoi de manie, fara sa stie ca pacatul odata tot rabufneste, oricata uitare s-ar fi asternut peste el. Poate ca si copilul isi striga in ocara sa vreun pacat al parintilor, de care trebuia crutat, fie cu fapta, fie cu gandul. Poate ca, pentru vreun gand rau asupra vietii sale, el la vreme iti aduce aminte, sub forma de necuviinta, greseala ce era s-o faci asupra-i. Uitasesi sa ti le marturisesti, sa te dezlegi de vina lor, si iata, ti se aduc aminte. Caci prin cei apropiati primim arsurile cele mai curatitoare, - stiut fiind ca nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alta parte, poate ca putine zile mai avem si, din ingaduirea lui Dumnezeu, se rastesc la noi viclenii, cei ce ne-au indemnat la pacate, si, prin vreo gura slaba, ne striga vinovatiile uitate pe care marturisirea si lacrimile noastre nu le-au sters.
Drept aceea, cu lumina cunostintei fiind, in necazuri bucurati-va! Caci celui lamurit in caile lui Dumnezeu tot ce i se intampla spre mai multa lumina i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija noastra sa fie: de-a nu strica ce tocmeste Dumnezeu. «Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului. De-ai fost pagubit sau ocarat sau prigonit de cineva, nu lua in seama cele de acum, ci asteapta cele viitoare. Asa vei afla ca omul acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor.»
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei, cap. II - Invatamintele regilor”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 46
(Sursa foto)