Arsenie Boca Iisus in Zeghe Biserica Elefterie1Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „PENTRU O GRESEALA VREMELNICA, O PEDEAPSA VESNICA?”
„Intrebarea aceasta zvacneste aproape in toate mintile. Intr-adevar, pentru ca n-ai fost milostiv cu saracii, fratii mai mici ai lui Dumnezeu, pentru ca nu le-ai dat sa manance, nu i-ai imbracat, nu i-ai primit cand erau straini, nu i-ai cercetat cand erau in temnita, numai pentru atata vina, facuta intr-o viata scurta, se poate ca Dumnezeu sa te dea focului si diavolilor sa te munceasca in vecii vecilor?
Ce taina ar putea raspunde si la intrebarea aceasta?
Totusi este raspuns:
Cel flamand si insetat, gol, strain si bolnav si, peste toate acestea, in temnita, in intelesul tainic, nu mai sunt saracii, ci Mantuitorul Iisus Hristos insusi, pe Care il avem in noi, in fiecare, de la Botez.
Daca in vremea vietii, in vremea mintii depline nu ne intoarcem de la cele dinafara si vremelnice la cele dinlauntru si vesnice, la faptura noastra cea nascuta de la Dumnezeu, la Hristos Cel ce petrece in adancul profund, dar apropiat al fiecarui om; daca nu vom cauta darul nasterii noastre celei din Duhul Sfant, atunci Hristos Iisus se afla in noi: flamand si insetat, gol, strain si bolnav de durerea intunecarii noastre, si pe deasupra, intr-o temnita in care misuna viermii patimilor si serpii rautatilor. Caci numai facand acestea lui Iisus cel din noi, le facem si semenilor nostri.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI” - IMPARATIILE IUBIRII - CAP VII, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 325.

(Sursa foto)

iisus hristos pantocratorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CEI CE N-AU NECAZURI”
„Noua, toate necazurile ne vin de la greseli, nu de la Dumnezeu. El numai le ingaduie si spala cu ele vinovatiile noastre. Oamenii insa tare greu pricep ca indreptarea prin necazuri dovedeste nu parasirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin aceea stim ca Dumnezeu are grija de noi, daca vom avea necazuri. Fiind atotbun si atotintelept, ne poarta de grija si ne spala, cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricem acum, ori vom intelege pe urma. Caci: «Dumnezeu este indelung rabdator si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasa». El asteapta o vreme sa vada: ne grabim noi cu pocainta de bunavoie sau nu; invatam din necazurile altora sau asteptam sa ne spargem si noi capul de ele, ca si ei?
Dumnezeu vrea sa ajute pe toti, dar nu toti primesc purtarea Sa de grija. Asa se face ca sunt oameni pacatosi care n-au necazuri. Pe acestia i-a lepadat Dumnezeu. Caci stiindu-le firea, precum ca nu au leac si nu pricep nimic din ocarmuirea Sa, ii lasa in pacatele lor.”  Acestia sunt cei de care zice David ca: «N-au nici o suferinta pana la moarte si sunt plini de sanatate; cu oamenii la osteneli nu iau parte si nu sunt supusi la batai ca ceilalti oameni. Rad de toata lumea si graiesc de sus. Iata, necredinciosii huzuresc in lumea aceasta si-si aduna bogatii».”
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei” , Editura Charisma, Deva, 2016, p. 55

PantocratorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CINE POATE SA SE MANTUIASCA”
„Acela care se va lepada de sine, care va birui «lumea» si va putea calca peste toata puterea satanei; acela se va mantui. Dar acestea toate se pot numai intru Hristos Iisus, caci mai mare este Cel ce este intru voi, decat cel ce este in lume. Cand insa iubirea de sine devine ea cale de urmat, adica egoismul devine normativ de viata, acesta poate creste si creste pana la lepadarea de Dumnezeu, si omul se descumpaneste la minte. Orice egoist e, in strafunduri, un antihrist. Daca insa lepadarea de sine - prima conditie a urmarii lui Hristos - a devenit, ea in noi, o realitate statornica, cunoastem aceasta cand vedem, cu bucurie, ca nu mai avem vrajmasi, ca putem face bine celor ce ne fac noua rau, ca putem iubi pe cei ce ne urasc, ca putem ierta din inima pe cei ce ne gresesc, cu alte cuvinte ca ne mentinem in crestinism. Acesta-i numai primul pas peste puterea satanei. Am ascultat de Domnul Hristos si nu de el «domnul» veacului acestuia, «nesupunere» egala cu declaratia de razboi. Si vai de cine n-a invatat razboiul nevazut. Nici supraapreciere ca duce la obsesie, nici subestimare, ca devine nepasare.
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.344

Maica Domnului cu Pruncul de Parintele Arsenie Boca la Sf Elefterie Opera Bucuresti Foto Victor RonceaCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CINE POATE SA SE MANTUIASCA”
„Acela care se va lepada de sine, care va birui «lumea» si va putea calca peste toata puterea satanei; acela se va mantui. Dar acestea toate se pot numai intru Hristos Iisus, caci mai mare este Cel ce este intru voi, decat cel ce este in lume. Cand insa iubirea de sine devine ea cale de urmat, adica egoismul devine normativ de viata, acesta poate creste si creste pana la lepadarea de Dumnezeu, si omul se descumpaneste la minte. Orice egoist e, in strafunduri, un antihrist. Daca insa lepadarea de sine - prima conditie a urmarii lui Hristos - a devenit, ea in noi, o realitate statornica, cunoastem aceasta cand vedem, cu bucurie, ca nu mai avem vrajmasi, ca putem face bine celor ce ne fac noua rau, ca putem iubi pe cei ce ne urasc, ca putem ierta din inima pe cei ce ne gresesc, cu alte cuvinte ca ne mentinem in crestinism. Acesta-i numai primul pas peste puterea satanei. Am ascultat de Domnul Hristos si nu de el «domnul» veacului acestuia, «nesupunere» egala cu declaratia de razboi. Si vai de cine n-a invatat razboiul nevazut. Nici supraapreciere ca duce la obsesie, nici subestimare, ca devine nepasare.
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.344

Cuvioasa ParaschivaCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MARELE   EXAMEN
„Lumina dinauntru e aceea care-i descopera adevarata fiinta. Cand aceasta lumina launtrica s-a aprins, atunci intr-o clipa cunosti ca, pentru om, descoperirea lui Dumnezeu intr-insul, este propria lui descoperire. Si inspre acolo se indreapta aspiratia lui: spre descoperirea sufletului sau, adica descoperirea lui Dumnezeu in sufletul sau. Omul se desavarseste si ajunge expresia suprema cand sufletul lui se recunoaste in vesnicie, - ceea ce e propria sa revelatie. Adevarata restriste a omului sta in faptul ca nu izbuteste deplin sa-si aduca la expresie propria-i fiinta, ca e tulburat de eul sau si-si pierde vremea cu lucruri de nimic.
Iubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e mai pretios intr-insul se intuneca si adevarata Iui fiinta nu iese la iveala. Aceasta aspiratie dupa tiparul desavarsit al fiintei e inradacinata in om mai profund ca foamea si setea si ca patima de bogatie si slava. Si aceasta aspiratie nu e numai in el; ea e in adancul intregii fapturi; e necontenitul impuls al revelatiei, duhul vesnicei descoperiri intr-insul. Descoperirea nemarginitului in marginit (Taina Bunei Vestiri, n.n.) nu se arata in toata plinatatea ei nici in cerul instelat, nici in frumusetea florilor. Numai in sufletul omului. Caci aci Vointa cauta sa se descopere in vointa omului si libertatea isi ia rasplata suprema in jertfa lui libera.

Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.66

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ