Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „TANARUL BOGAT”
„Trista bogatie. Pe urma intristarii tanarului, Iisus arata marea piedica a lipirii inimii de bogatie, cu care nu se poate intra in imparatie. Ucenicii auzind intreaba inspaimantati: «Atunci cine poate sa se mantuiasca?»- ca fiecare are cate ceva pe langa inima lui. Dar Iisus le raspunde: «Ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu». Si Dumnezeu are multe posibilitati de a dezlega inima bogatilor de bogatie. Vinovatia bogatiei e ca tine inima omului legata aici, si deformeaza omul incat nu mai iubeste pe oameni, ci se inarmeaza impotriva lor. Pentru «cinstitul» bogat, ceilalti oameni sunt «hoti». Bogatia mareste inegalitatea dintre oameni, care naste ura. 
Atitudinea sufletului fata de bogatie trebuie sa fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cata vreme iconomisim averile dupa legea iubirii de oameni, Stapanul averii ne-o mentine; dar daca uzurpam dreptul lui Dumnezeu, o pierdem si ne pierdem. Trebuie sa fim cu avutia ca si cum n-am avea-o. «Cei ce se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea» (I Corinteni 7,31). Lumea intreaga, condusa dupa legi impotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca «sfarsit» al lumii.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 284-285.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 23 noiembrie 2018

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „SFÂNTUL VASILE CEL MARE: - UN IERARH DE ATITUDINE”
Cand viata aceasta e incurajata de statornicia bogatiei, de negrija intamplarilor, omul se strica; iar o viata stricata de patimi strica si mintea, care, odata stricata, nu mai deosebeste adevarul de minciuna sau binele de rau, ci le zice tocmai intors: raului bine si minciunii adevar.
Incetand prigoanele, asa se stricasera purtarile crestinilor si asa se intindea tagaduirea dumnezeirii Mantuitorului, incat - zice un istoric al vremii daca Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie si loan, ar fi trebuit sa vie Hristos a doua oara. (Caci faradelegile grabesc Judecata). Iar un filosof crestin din vremea noastra, facand o supraprivire asupra istoriei crestinismului, la fel gaseste ca, crestinii au trecut cu succes prima ispita ridicata impotriva crestinismului: ispita persecutiilor, dar n-au trecut cu acelasi succes si ispita a doua, a triumfului (asupra paganismului).
E si explicabil: prima ispita a intalnit in fata crestini adevarati, care se hotarasera intr-un fel cu viata aceasta: s-o jertfeasca pentru Dumnezeu: pe cand ispita a doua, a triumfului, pentru care trebuie sa fii intelept s-o ocolesti, a gasit in fata o mare turma de crestini figuranti.
Dar iata cum Providenta a descalcit lucrurile: pentru cei credinciosi a trimis pe sfinti; iar pentru figuranti, si indeosebi arieni, a trimis pe imparatul Iulian Apostatul, care din crestin s-a declarat pagan si vrajmas al lui Hristos. Ba ca sa-si bata joc de o proorocie a Mantuitorului, a intreprins un razboi in calea la Ierusalim, ca sa zideasca templul lui Solomon. In lupta insa s-a trezit cu o sageata otravita in piept. Aceasta l-a ingrozit si l-a facut sa strige: „M-ai invins Galileene !"
Deci toti cei ce tagaduiau dumnezeirea Mantuitorului, ca sa faca pe placul imparatului apostat, ca sa fie „la moda" s-au lepadat de crestinism.
Dar parca era un facut: toti cei ce s-au lepadat de Hristos nu se multumeau numai cu lepadarea lor ci urmareau si lepadarea altora; iar daca aceia se impotriveau, vrajba era gata si incepea prigoana.
Iata focul in care se lamuresc credinciosii, iata firul de legatura cu inaintasii lor - mucenicii.
 Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 21
(Foto:  Sf. Trei Ierarhi)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 25 ianuarie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „BUNA-VESTIRE”
„Aceasta nastere a lui Dumnezeu in faptura sa e de fapt o renastere a omului, - proces care a fost anuntat, pregatit si care a evoluat logic in istorie. Aceasta insemneaza cuvintele : «La plinirea vremii».
Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinta ca Tatal omului sa se faca Fiul omului, Fiul fiului Sau. Dar iata ca s-a facut. S-a facut istoric si de-atunci se face mistic in toti cei ce-L primesc pe Dumnezeu si se nasc de sus a doua oara. Deci cand sufletul, cand faptura noastra intreaga se face curata, cand ajungem pe caile ascezei si ale iubirii, la starea de fecioara, se intampla si pentru noi plinirea vremii, a nasterii lui Iisus in faptura noastra.
Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a parasit lumea in seama legilor, iar El s-a retras undeva in afara ei (deism); El nu e nici confundat cu natura (panteism), cu marele «tot», - caci atunci cum s-ar putea naste «totul» in «parte», ci Dumnezeul nostru e o fiinta transcendenta dar in legatura cu lumea, o energie activa, creatoare, care transmite lumii ceea ce aceasta de fapt cauta si spre care de fapt tinde: plenitudinea existentei in unitatea universala. Aceasta putere, Duhul Sfant, se impreuna cu lumea si vrea sa nasca din ea chipul viu al lui Dumnezeu.
Dar faptul istoric, petrecut pe planul realitatii omenesti, a zamislirii si nasterii Fiului lui Dumnezeu in Fiul Omului mai are si alte semnificatii. Cu Iisus apare in lume o noua generatie de oameni, neamul lui Iisus, care nu se naste dupa legile firii numai, ci, peste ele se suprapune o nastere spirituala, generatia spirituala a lui Iisus.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 60-61

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 25 martie

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CUVINTE VII”
„Prin moartea pe cruce trupul se purifică și ajunge expresie și mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului- Om, înviat.
Tot așa și noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curățească viața de întinăciune. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimirilor, câte-o viață pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neștiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut așa; nici noi să nu facem.
S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.
Toată viața lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit și biruința cea mai mare: Învierea, sau omorârea morții. Căci Iisus o biruise în viață; iar cu moartea Sa, cea de bună voie a biruit-o și pentru toți oamenii, de la începutul până la sfârșitul lumii.
Cu Învierea lui Iisus avem chezășia că vom învia și noi, ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate. Altă mărturie a veșniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni. Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare, uluiește obișnuitul în care dormim, și poate tocmai de aceea nu îndrăznim să credem în învierea noastră. Iar fără această credință, viața noastră parcă n-are sens, nici scop în sine, tare-i decolorată și neliniștită.
....Deci viața noastră în Hristos și viața lui Iisus în noi ne duc de la chip la asemănare, de la început până la sfârșit.
Iar a trăi pe Hristos, e a învia din morți!
Slavă Învierii Tale, începătura învierii noastre.”
Predică a Părintelui Arsenie Boca preluată din cartea ”Cuvinte Vii”, rostită în data de 25.IV.49

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 22 aprilie