Fundatia Arsenie Boca - Evenimentele Noastre

: Scris de admin; Categoria părinte: Despre noi

Concertul fetiţelor de la Mănăstirea Mărcuş ("Văd o poiană cu îngeri. Văd loc de mănăstire." Părintele Arsenie Boca )
alături de corul Mănăstirii Radu Voda (ce îşi vor lansa noul album de muzică psaltică)
Biblioteca Naţională, 26 aprilie 2013

Toate donatiile vor merge catre Orfelinatul ”SF. IUSTINA” de langa MANASTIREA MARCUS (judetul Covasna)

Participantii vor avea ocazia sa admire Expozitia Internationala: ”MONAHISMUL ORTODOX”, un proiect ORTHPHOTO, iar ingerasii de la Manastire vor delecta publicul cu un Program Artistic special pus la cale in semn de multumire.
Grupul Psaltic al manastirii ”RADU VODA” va sustine un concert de lansare al CD-ului:”Iata, mirele vine.”
Evenimentul va fi prezentat de ANCA SIGARTAU.

Sumele de bani câştigate în urma concertului vor oferi un zâmbet de Paşte, le vor lumina copilăria şi vor merge către orfelinatul Mănăstirii Mărcuş. Persoanele ce nu pot participa la eveniment, dar doresc să ajute aceşti copii, pot dona bani în contul Asociaţiei de binefacere Sf. Iustina.

Mesajul îngeraşilor care au nevoie de ajutorul dumneavoastră este: “Suntem 11 copii, crescuţi la mănăstire. Am fost abandonaţi de părinţi sau pur şi simplu, cei care ne-au dat viaţă nu au avut posibilitatea să ne ţină lângă ei. Ne rugăm mereu la Maica Domnului să-i trimită în cale Maicii Serafima, cea care ne este mamă şi tată, ajutoare îngereşti dar şi oameni cu suflet mare care s-o sprijine prin mici donaţii, contribuind astfel la creşterea noastră.”

Mai multe despre povestea vieţii lor puteţi citi chiar pe blogul acestora:
http://ingeriidelamanastire.blogspot.ro

Fotografie făcută cu prilejul pelerinajului nostru spre Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cu popas la Mănăstirea Mărcuş, septembrie 2012.

: Scris de admin; Categoria părinte: Despre noi

Vineri, 22 martie, 18:30, Sediul ArcCuB

OLGA GRECEANU - DICŢIONARUL ZUGRAVILOR DE SUBŢIRE, MONAHI ŞI MIRENI

Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca este unul dintre sponsorii acestei apariţii editoriale

: Scris de admin; Categoria părinte: Evenimente Noastre

Pelerinajul nostru în Rusia a pornit din dorinţa de a merge cât mai aproape de locurile unde a trăit şi a slujit Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul la care a fost condus Părintele Arsenie Boca de către Maica Domnului pe Muntele Athos. Un apropiat de al părintelui mărturiseşte că după întâlnirea cu Sf. Serafim de Sarov „viaţa Părintelui Arsenie Boca s-a schimbat şi mai apoi, vieţile noastre, pe lângă a sa." Când Sfântul Serafim din Sarov a fost întrebat dacă lipsea creştinilor din vremea lui vreo condiţie pentru ca aceştia să dea aceleaşi roade de sfinţenie care erau atât de abundente în trecut, el a răspuns: „nu lipseşte decât o singură condiţie - hotărârea".

Bucuria şi impresiile lăsate în sufletul unei tinere de 15 ani care a mers cu mama sa în acest pelerinaj vor avea, sunt convinsă, darul să vă capteze atenţia şi să vă trezească dorinţa să mergeţi şi dumneavoastră pe acele locuri binecuvântate, locuri unde Sfântul Serafim de Sarov a cunoscut bucuria întâlnirii cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, unde nu a ieşit din ascultare toată viaţa sa şi unde şi astăzi, sub ochii pelerinilor, se întâmplă minuni. Pe drumul spre Moscova, pelerinii noştri au vizitat Lavra Sfântului Serghie şi izvoarele sale tămăduitoare. Dar mai bine vă las să citiţi ce ne-a trimis la Fundaţie Ana Secuiu, să „priviţi" prin ochii curaţi ai unui adolescent şi să simţiţi sfinţenia acelor locuri.
„În luna iulie am avut ocazia să trăiesc unele din cele mai interesante zile din viaţa mea de 15 ani. Am fost împreună cu Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca într-un pelerinaj în Rusia, la Sfântul Serafim de Sarov. Voi povesti în continuare câteva impresii din preaplinul acumulat în aceste zile, asa cum îl înţeleg acum, imediat după întoarcere.Din propria mea experienţă, dar şi din ceea ce au povestit câţiva pelerini din grup, am realizat că Sfântul Serafim este lucrător puternic, nu te aşteaptă mult ca să vii spre el şi să îl cunosşi, ci el însuşi te cheamă şi ţi se descoperă. Astfel, neştiind despre Sfântul mai mult decăt reprezentarea din icoană (poate nici măcar atât!), am urmat chemarea sa discretă aproape fără să-mi dau seama şi am luat drumul greu şi necunoscut al Rusiei împreună cu mama, să ne inchinăm la moaştele sale şi să primim un gând mângaietor din partea sa. În acest fel am ajuns să îl cunosc un pic şi, bineînţeles, să îl iubesc pe Sfântul Serafim de Sarov.	Odihnind cu trupul la Mănăstirea Diveevo, înconjurat de obştea de măicuţe - pe care le numea "orfanele lui" şi le spunea adesea că el le este singurul tată, şi de o mulţime de copii, mari şi mici veniţi împreună cu părinţii la slujbe, Sfântul Serafim ne-a primit în acelaşi fel în care îi primea pe toţi cei care au venit la el de-a lungul timpului, cu blândeţe şi bucurie mare. Spun că ne-a primit în acest fel, deoarece racla, de obicei închisă, a fost deschisă nu numai în fiecare dimineaţă în timpul Sfintei Liturghii, ci chiar şi într-o după-amiază. Când se deschidea capacul de sticlă, buna mireasmă se răspândea departe şi îi cuprindea pe toţi din jurul său. L-am simţit pe Sfântul foarte apropiat, chiar prin cele câteva similitudini între el şi Părintele Arsenie Boca, prietenia cu ursul şi dragostea pentru mesteacănul alb, foarte întâlnit în jurul Sarovului. Ca un semn peste timp şi în amintirea întâmplării cu ursul, se poate observa un cap de urs crescut pe trunchiul copacului de lângă mormântul lui Motovilov (unul dintre ucenicii Sfântului).
	Maica Domnului l-a iubit în mod deosebit pe Sfântul Serafim, i s-a arătat de 12 ori în viaţă, l-a izbăvit de la moarte de două ori şi sfântul a trecut la Domnul în pace, îngenunchiat în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu Îndurerată. Ea i-a făgăduit că va locui în mănăstirea pe care a întemeiat-o, că va fi prezentă acolo în acelaşi mod în care este şi la Ierusalim, Athos şi Kiev. Ea s-a coborât pe pământ şi a umblat pe acele locuri. De-a lungul paşilor ei, maicile, la îndemnul Sfântului, au săpat o cărare numita kanavka, care se zice că s-a înălţat singură deasupra nivelului solului. Pelerinii parcurg acest drum, rugându-se Preasfintei Născatoare de Dumnezeu de 150 de ori: "Născatoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce esti plină de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvantată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!". Maica Domnului se arată celor ce au credinţă puternică şi parcurg această cărare rugându-se. Sfântul Serafim ne încredinţează într-una din scrierile sale că cine merge pe acest drum este în toate cele 4 locuri sfinte, la Diveevo dar şi la Athos, la Ierusalim şi la Kiev.
Ziua următoare, după Sfânta Liturghie, am mers la izvoarele tămăduitoare ale Sfântului Serafim. Ele sunt cu adevărat vindecătoare (mie, personal, mi s-a reparat vederea), dar trebuie să treci printr-o probă de foc (de fapt, de gheaţă). Apa are o temperatură constantă tot timpul anului, de... 2 grade!!! Trebuie să faci cel puţin trei scufundări, cu cap cu tot. Cred că este atât de greu tocmai pentru ca oamenii să îşi dea seama că nu pot singuri. Am spus o rugăciune, am căpătat curaj şi m-am lăsat în voia lui Dumnezeu. După ce am ieşit din apă, afară mi se părea chiar cald, deşi erau cam 20 de grade, eram cu toţii fericiţi, simţeam chiar că putem zbura.
	Cineva spunea:"a fost ca un al doilea botez". Trebuie să vă povestesc şi despre slujbe. După cum ştiţi, în bisericile din Rusia se cântă muzică corală. Corul de maici, pe două, trei sau chiar mai multe voci, era atât de înălţător!!! Este clară diferenţa dintre armonia corului care cântă la Liturghie, în casa lui Dumnezeu, în faţa icoanelor vechi de sute de ani şi corurile din sălile de concert. Aşa cum au zis solii Sfântului Vladimir, ţarul şi luminătorul Rusiei, care povesteau ce au văzut şi ce au simţit la Constantinopol: "Nu mai ştiam dacă suntem pe pământ sau în cer". Zilnic, cel puţin trei Liturghii coborau cerul pe pământ la Diveevo. Bisericile erau pline de oameni, indiferent de ora la care începea Liturghia, şi foarte, foarte mulţi din ei se împartăşeau cu mâinile încrucişate pe piept, cum este obiceiul la ei. La terminarea slujbei băteau clopotele şi amplificau bucuria credincioşilor.Cred că erau cel puţin 15 clopote. Ca într-o minune dumnezeiască, parcă vorbeau între ele cu graiul lor de clopot: "Gospodi, pamilui!, Gospodi, pamilui!", care înseamnă "Doamne, miluieşte!".
Am plecat din Diveevo spre Lavra Sfântului Serghie de Radonej. Pe drum, ne-am oprit în oraşul Murom şi ne-am închinat la moaştele Sfinţilor Petru şi Fevronia. Aceşti doi sfinţi reprezintă modelul familiei creştine, căreia îi sunt ocrotitiori. Soţ şi soţie, ei au murit în aceeaşi zi şi, aşezaţi fiind în doua sicrie separate, au fost găsiţi unul lângă celălalt, în acelaşi sicriu. Această minune s-a repetat de mai multe ori, arătând astfel că dragostea creştinească dintre doi soţi este preamărita în mod minunat de Dumnezeu şi bineplacută Lui. La Lavra Sfântului Serghie am participat la o slujbă de dimineaţă, la care s-a citit paraclisul sfăntului şi am avut şansa să sărutăm moaştele sale deschise, chiar pe frun te. Biserica în care sunt moaştele sale este cea mai veche din Lavră, a fost pictată îin unele locuri de Andrei Rubliov.
Ni s-a părut că muzica cântată de corul de călugări semăna cu cea bizantină, poate datorită vocilor lor şi vechimii bisericii sau poate pentru că ni se făcuse dor de casă. La ora 5 dimineaţa, când începeau slujbele, credincioşii apăreau din întunericul nopţii unul câte unul, grăbiţi să ajungă mai repede în casa Domnului, la întâlnirea cu sfinţii şi îngerii. După câteva ore însă, la 10 – 11, Lavra s-a aglomerat cu grupuri de turişti care fotografiau de zor. Credincioşii plecaseră la serviciu, la treburile lor. A doua zi vor veni din nou, dimineaţa în zori. Pe drumul spre Moscova ne-am oprit la izvoarele tămăduitoare ale Sfântului Serghie, puţin mai greu accesibile, la capătul unui drum de ţară prin câmpie şi pădure. Acolo oamenii construiseră din lemn un complex de căsuţe cu arhitectură specifică rusească, erau frumoase ca într-o poveste! Am încercat să povestesc câteva dintre multele locuri pe care le-am văzut şi sentimentele pe care le-am trăit în acele zile. Însă mi-am dat seama că este foarte greu de exprimat şi de explicat ce s-a întâmplat cu mine în acele locuri, ce am înţeles şi cum m-am schimbat. Vă invit să faceţi efortul şi să plecaţi în pelerinaj spre Sfântul Serafim şi spre Sfântul Serghie, ascultaţi-le chemarea tainică şi mergeţi şi vă închinaţi cu inima deschisă. Veţi întâlni multe încercări, veţi căpăta multă putere şi veţi îinţelege de unde vine sprijinul nostru, al credincioşilor. Slava Domnului şi Presfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toate!"

Citește mai mult: Pelerinaj în Rusia, 20-27 iulie 2012

: Scris de admin; Categoria părinte: Evenimente Noastre

Prislop, 14-15 iulie 2012, încă o întâlnire de taină cu Părintele Arsenie Boca

Imagini din pelerinajul către Prislop organizat de noi în iulie 2012.
Pentru a da cât mai multă viaţă imaginilor, l-am rugat pe domnul Cristian Şerban, prietenul Fundaţiei şi participant la pelerinajul nostru, să ne zugrăvească imaginea acestui eveniment în culori de simţire. Ii mulţumim domnului Cristian Şerban că a acceptat şi vă invităm să citiţi mai jos cuvintele şi impresiile sale: „Pelerinajul de vară de la Prislop (14-15 iulie 2012) a fost unul de neuitat pentru cei 100 de participanţi (două autocare). Pe drumul destul de lung spre Ţara Haţegului, Părintele Arsenie Boca ne-a însoţit în povestiri, în evocări şi rugăciuni astfel că ne-am trezit parcă dintr-o dată la poalele Prislopului, gata să dăm piept cu dulcea pantă care duce spre mormântul Părintelui drag. În autocar, ne-am bucurat de povestile de viaţă spuse de Dl. Dan Lucinescu, autor al cărţii „Părintele Arsenie Boca – Un Sfânt al zilelor noastre”, unul dintre marii intelectuali care i-a dat ţara aceasta, un octogenar plin de vervă tinerească şi cu o minte sclipitoare.

Pe drumul spre Prislop am avut parte şi de frumoase surprize, cum ar fi popasul la Monumentul Martirilor de la Aiud, unde ne-am rugat sfinţilor care au suferit în închisorile comuniste. Cea mai frumoasă dintre surprize a fost întâlnirea de circa o oră şi jumătate pe care noi pelerinii am avut-o cu PS Daniil Stoienescu, ucenic al Părintelui Arsenie Boca, slujitor al Domnului care atunci când evocă întâlnirile directe pe care le-a avut cu „Sfântul Ardealului” parcă opreşte timpul în loc. Sunt evocări şi povestiri care se imprimă în suflete şi-n gând şi care îl duc pe ascultător în anticamera Împărăţiei de sus. Cu permisiunea Prea Sfinţiei sale, Cristian Şerban (autor al cărţii Părintele Arsenie Boca – Mărturia Părintelui Pantelimon) a înregistrat convorbirea care a avut loc într-o grădină mirifică din Hăţăgel (Comuna Densuş) între PS Daniil şi cei 100 de pelerini. Redăm aici parţial acest dialog:

Preasfinţite Părinte, l-aţi cunoscut personal pe Părintele Arsenie Boca, i-aţi fost unul dintre cei mai de seamă ucenici, aţi scris şi editat cele mai frumoase cărţi în legătură cu Sfinţia Sa. În această calitate, ce ne puteţi spune despre Părintele? Rostiţi-ne, vă rugăm, un cuvânt de folos!

Mă gândeam ca astăzi să vă întâmpin cu un cuvânt al Părintelui Arsenie Boca, din predicile Sfinţiei Sale, pe care le-am publicat în cartea Cuvinte vii. Părintele spunea: „Omul îşi are rădăcinile în adâncul cerului”. Niciun teolog creştin ortodox nu a mai rostit un asemenea cuvânt, atât de frumos, de antropologie creştină, cum a zis şi a scris Părintele Arsenie Boca.
Mergând pe firul teologiei patristice, în mod deosebit a Sfântului Maxim Mărturisitorul, Părintele spune că: ,,În fiecare om, Dumnezeu a sădit şi a rânduit o intenţie divină”. Dumnezeu este sensul, rostul şi menirea vieţii noastre şi prin acordul dintre voinţa noastră şi harul lui Dumnezeu suntem datori ca această intenţie divină, gând divin, sămânţă dumnezeiască sădită în adâncul fiecăruia dintre noi, să ajungă la desăvârşire, la împlinire, la rodire pentru viaţă veşnică.

Prea Sfinţite Părinte, în ultima vreme au apărut tot felul de cărţi despre Părintele Arsenie Boca. Ce ne puteţi spune pe acest subiect?

Pe lângă faptul că se scrie mult şi foarte mult despre Părintele Arsenie şi apar cărţi în avalanşă, în cascadă, vreau să vă spun că nu tot ce se scrie despre Părintele Arsenie bucură pe Părintele, bucură duhul său. Sunt oameni care scriu cu competenţă, dar şi oameni care scriu dintr-un arivism, ca să spun aşa. Sunt câteva cărţi care ar fi fost mai bine să nu fi fost scrise, iar unele sunt chiar de pus pe foc, vorbesc în special despre cele din categoria „convorbiri astrale”. Părintele Arsenie mi-a spus la un moment dat: „Tu va trebui să mă aperi de oameni!”. Dar nu prea reuşesc, fiindcă apar şi filme şi cărţi, unele bune, dar şi unele cu greşeli mari. Părintele Arsenie Boca este un Everest al neamului românesc şi spre Everest priveşti cu drag, cu respect, cu simpatie, dar Everestul trebuie să rămână Everest. Dacă tu cobori acest vârf în muşuroaiele lumii şi ale societăţii contemporane nu este bine. Trebuie să contemplăm Everestul de pe muşuroiul nostru. Sfatul meu este să citiţi cărţile autentice ale Părintelui şi cele mai bune cărţi scrise despre Părintele Arsenie Boca. Trebuie să ne ferim de devieri, de absolutisme, de exagerări. Nu trebuie să amestecăm apa de ploaie cu agheasma. Părintele trebuie să rămână în chivotul neamului românesc, în icoană, pe Tabor, la înălţimea pe care l-a ridicat harul şi darul lui Dumnezeu.

Aţi fost în preajma Părintelui Arsenie Boca mai mulţi ani; ce spunea acesta despre soarta noastră, a românilor, despre vremurile de acum?

Eu l-am auzit pe Părintele vorbind despre unitatea Europei, spunând aşa: „Până la urmă, vor fi una”. L-am auzit pe Părintele vorbind despre ţara şi poporul nostru şi a spus că ,,poporul nostru este cam neascultător de Dumnezeu”. Iar despre ţara noastră a spus aşa: „Dumnezeu iubeşte România şi vrea să o spele de păcate mai întâi”. Ne spunea Părintele la Prislop aşa: „Lumea se clatină!”. Iar noi, creştinii, ar trebui să ne bucurăm că lumea se clatină, pentru că sunt pe lume semnele apropierii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, lucru esenţial în învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Ne mai zicea aşa: „Nu îngreunaţi norul de păcat al omenirii”. Contemplaţi, dacă puteţi, această imagine a norului, a negurii de păcate ale omenirii, din care se coboară grindină şi catastrofe. Şi ne spunea să nu mai punem greşeli şi păcate, că e destul câte sunt în acest nor. Iar păcatele se ştiu: avorturi, beţii, înjurături, desfrânări, droguri şi alte blestemăţii de pe lumea aceasta. Tot Sfinţia Sa spunea aşa: „Eu fac muncă de pompier, salvez ce se mai poate salva” (dialogul integral este publicat în cartea „Părintele Arsenie Boca- Taina Căsătoriei; Sfânta însoţire întru purtarea crucii şi vederea luminii de pe Tabor”).

(Fotografiile domnului Cristian Şerban)

Odată ajunşi la Prislop, la ceas de seară, ne-am putut închina în tihnă la mormântul Părintelui nostru drag, fiecare având timp berechet la dispoziţie pentru a-şi spune „păsul” Părintelui Arsenie. Nu mai este un secret că mii şi mii de pelerini merg an de an la Prislop tocmai pentru că Părintele Arsenie răspunde problemelor fiecăruia şi aude fiecare gând şi şoaptă. Pelerinii merg spre Prislop ca şi cum s-ar duce la Duhovnicul întregului neam românesc.

După o noapte destinată unei binemeritate odihne, a urmat, duminică, participarea la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Prislop, pelerinii şi membrii Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca având din nou prilejul să se închine şi să îngenunchieze, aşa cum se cuvine, la mormântul Părintelui drag, fiecare dintre pelerini trăind ceva aparte, venit din altă lume, ceva ce nu poate fi explicat, decât poate într-o limbă cerească pe care am putea-o numi „arseniană”. Pe drumul spre casă am avut şi bucuria unui popas la Mănăstirea Lainici, veche vatră de credinţă strămoşească, acolo ne-am rugat la moaştele Sfântului şi Prea Cuviosului Părinte Irodion Ionescu.

Rămâne de neuitat acest pelerinaj organizat în miez de vară, în care Părintele Arsenie Boca cu harul său nepreţuit a pictat, ca de obicei, în sufletele pelerinilor minunate şi dumnezeieşti cuvinte."

: Scris de admin; Categoria părinte: Despre noi

102 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca

Zilele de 28, 29 şi 30 septembrie 2012 au fost zile de vară, chiar dacă verdele pădurii începuse deja a se schimba şi a înflori în zeci de nuanţe de galben, arămiu şi brumăriu, semn că toamna era pe aproape.
În dimineaţa de 28 septembrie 2012 am plecat în număr mare din Bucureşti, două autocare de pelerini care îşi doreau din tot sufletul să atingă cu privirea şi cu sufletul fiecare colţişor de lume pe unde nu demult Părintele Arsenie Boca a trecut şi a mângâiat cu iubire duhovnicească mii de oameni care îi căutau poveţele şi ajutorul, binecuvântarea sa.

În drumul nostru am trecut pe la Mănăstirea Mărcuş, locul unde actuala stareţă, Maica Serafima Comşa, împreună cu celelalte măicuţe au grijă de 11 fetiţe în cadrul Asociaţiei de binefacere "Sfânta Iustina" care include prima casă familială din Romania înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, unde sunt adăpostiţi copii nou-născuţi, orfani sau abandonaţi la maternitate de părinţii lor. Fetiţele ne-au încântat cu prospeţimea şi candoarea lor, cu glasurile lor îngereşti, aşa cum Părintele Arsenie Boca profeţise cu ani în urmă: "Vor cânta îngerii din cer aici, căci e sfinţenie mare...!". Aici puteţi să citiţi mai mult despre copiii de la mănăstire.
Biserica rupestră Şinca Veche ne aştepta tăcută şi cuminte astfel încât fiecare dintre noi, intrând acolo, se lăsa purtat cu sute de ani în urmă, cu zeci de întrebări nerostite parcă spre a nu tulbura taina locului. Mai sus, la Schitul Şinca Nouă, monahii ţineau slujba vecerniei. Ne-am închinat la Sfintele Moaşte ale Sfântului Nectarie şi am plecat în grabă pre Sâmbăta de Sus căci se înserase de mult.

În liniştea serii, după cazarea la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ne-am îndreptat spre Troiţa ridicată de Fundaţia noastră în 2010 unde Domnul Dan Lucinescu a vorbit cu dragoste despre Părintele Arsenie Boca şi jertfa sa. Apoi Părintele Zian Streza a săvârşit cu dragoste o slujbă de pomenire a Părintelui nostru drag. Acolo, aproape de Altarul de vară unde Părintele predica creştinilor cu ani în urmă, stăteam cu lumânările aprinse şi ne rugam împreună, în jurul Troiţei, simţind că setea noastră cea duhovnicească era potolită, aşa după cum Părintele Ilie Cleopa îi scria Părintelui Arsenie Boca: "Sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apă."

Dimineaţa zilei de 29 septembrie, caldă şi prietenoasă, ne-a fost prielnică celor care am dorit şi am considerat că putem rezista drumului spre chilia Părintelui Arsenie. Drumul, care a durat 4 ore dus şi 4 ore întors, a fost extrem de anevoios pentru unii şi mai uşor pentru alţii, drum de munte care a fost străbătut cu rugăciune şi cu mult ajutor de la Părintele Arsenie Boca. Ne-au fost alături, în urcuş, Părintele paroh Marius Dobrin din satul Ludişor, precum şi Părintele Codrea, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ajunşi sus, la chilia săpată în stâncă, cei doi părinţi au săvârşit o slujbă de pomenire, mulţumindu-i Părintelui Arsenie Boca şi rugându-ne, împreună, pentru iertarea păcatelor şi ajutorul nostru. Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca - din care redau aici doar partea de sfârşit, rostită acolo sus de noi toţi, ne-a dat putere şi încredere după efortul urcuşului pe care fiecare dintre noi îl resimţea: "Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin."

Seara, la întoarcere, în Aula Academiei Sâmbăta, cu binecuvântarea şi sprijinul Arhimandritului Ilarion Urs, stareţul Mănăstirii, a avut loc Comemorarea Părintelui Arsenie Boca, au luat cuvântul Domnul Dan Lucinescu şi din partea Mănăstirii Sâmbăta de Sus, Părintele Arsenie şi Părintele Mihail. Vorbitorii ne-au povestit întâlnirea lor cu Părintele, minunile pe care le-a făcut Părintele Arsenie Boca şi la care au fost de faţă sau pe care cunoscuţi sau prieteni de-ai lor au fost binecuvântaţi să le trăiască şi ni l-au readus în faţa ochilor pe Părintele Arsenie Boca aşa cum a fost: deosebit de smerit, frumos, înţelept şi puternic, cu o deosebită iubire de Dumnezeu şi de oameni. Părintele Mihail a dat citire unor scrisori ale Zoricăi Laţcu, cea care după întâlnirea binecuvântată cu Părintele Arsenie Boca avea să devină monahia Teodosia.

A doua zi, în dimineaţa zilei de 30 septembrie, am participat la Sfânta Liturghie în Altarul de vară şi apoi la Parastasul Părintelui. Au venit şi localnici sau oameni cu rădăcini în imediata apropiere, îmbrăcaţi în costume populare falnice, făgărăşeni mândri să poarte costumele populare pe care le păstrează din generaţie în generaţie, care s-au rugat şi au cântat împreună la Sfânta Liturghie, la Altarul de vară, precum şi după aceea, la Troiţa Părintelui. Ei au adus în prezent imaginea oamenilor frumoşi şi curaţi la suflet aşa cum ne-a sfătuit şi ne-a îndemnat mereu Părintele să fim, ca o dovadă vie a faptului că Părintele este cu noi, mereu!
După vizitarea Stăreţiei vechi unde a stat Părintele Arsenie Boca, livada de meri cu iazul în formă de inimă, masa din piatră de munte, amforele şi ceasul - toate realizate de părintele Arsenie Boca, după ce am mulţumit Părintelui Arsenie de la Mănăstire, care ne-a însoţit şi ne-a povestit şi aici, în livadă, despre Părintele, am plecat spre Bucureşti mulţumiţi şi fericiţi că am avut din nou parte de bunătatea, iubirea şi ajutorul Părintelui Arsenie Boca şi a tuturor acelora care l-au cunoscut şi ne-au dat nouă mărturie despre Sfinţia sa.

Deşi se întunecase, în Buşteni am oprit la Mănăstirea Caraiman, acolo unde cei care s-au încumetat au urcat pentru câteva minute spre mănăstire şi s-au rugat şi închinat în timpul vecerniei monahilor.
Pe drumul de întoarcere, deşi târziu şi istoviţi după trei zile pline, am avut parte de cuvintele pline de înţelepciune ale Domnului Dan Lucinescu care ne-a însoţit în pelerinaj, lucru pentru care îi mulţumim şi îi suntem recunoscători.
În ultima seară, unul dintre membrii Fundaţiei noastre, Doamna Elena Kaluczi a compus, cu emoţie şi inspiraţie, o poezie intitulată "Părintele Arsenie Boca". Am fost plăcut surprinşi cu toţii ascultând-o şi de aceea am postat-o pe site-ul Fundaţiei, o puteţi citi aici.

Mai jos aveţi fotografii care ilustrează pelerinajul nostru.