Prislop, 14-15 iulie 2012,  încă o întâlnire de taină cu Părintele Arsenie Boca
            Imagini din pelerinajul către Prislop organizat de noi în iulie 2012. 
Pentru a da cât mai multă viaţă imaginilor, l-am rugat pe domnul Cristian Şerban, prietenul Fundaţiei şi participant la pelerinajul nostru, să ne zugrăvească imaginea acestui eveniment în culori de simţire. Ii mulţumim domnului Cristian Şerban că a acceptat şi vă invităm să citiţi mai jos cuvintele şi impresiile sale:

„Pelerinajul de vară de la Prislop (14-15 iulie 2012) a fost unul de neuitat pentru cei 100 de participanţi (două autocare). Pe drumul destul de lung spre Ţara Haţegului, Părintele Arsenie Boca ne-a însoţit în povestiri, în evocări şi rugăciuni astfel că ne-am trezit parcă dintr-o dată la poalele Prislopului, gata să dăm piept cu dulcea pantă care duce spre mormântul Părintelui drag. În autocar, ne-am bucurat de povestile de viaţă spuse de Dl. Dan Lucinescu, autor al cărţii Părintele Arsenie Boca – Un Sfânt al zilelor noastre”, unul dintre marii intelectuali care i-a dat ţara aceasta, un octogenar plin de vervă tinerească şi cu o minte sclipitoare.
Pe drumul spre Prislop am avut parte şi de frumoase surprize, cum ar fi popasul la Monumentul Martirilor de la Aiud, unde ne-am rugat sfinţilor care au suferit în închisorile comuniste. Cea mai frumoasă dintre surprize a  fost întâlnirea de circa o oră şi jumătate pe care noi pelerinii am avut-o cu PS Daniil Stoienescu, ucenic al Părintelui Arsenie Boca, slujitor al Domnului care atunci când evocă întâlnirile directe pe care le-a avut cu Sfântul Ardealului” parcă opreşte timpul în loc. Sunt evocări şi povestiri care se imprimă în suflete şi-n gând  şi care îl duc pe ascultător în anticamera Împărăţiei de sus. Cu permisiunea Prea Sfinţiei sale, Cristian Şerban (autor al cărţii Părintele Arsenie Boca – Mărturia Părintelui Pantelimon) a înregistrat convorbirea care a avut loc într-o grădină mirifică din Hăţăgel (Comuna Densuş)  între PS Daniil şi cei 100 de pelerini. Redăm aici parţial acest dialog: 

Preasfinţite Părinte, l-aţi cunoscut personal pe Părintele Arsenie Boca, i-aţi fost unul dintre cei mai de seamă ucenici, aţi scris şi editat cele mai frumoase cărţi în legătură cu Sfinţia Sa. În această calitate, ce ne puteţi spune despre Părintele? Rostiţi-ne, vă rugăm, un cuvânt de folos!

Mă gândeam ca astăzi să vă întâmpin cu un cuvânt al Părintelui Arsenie Boca, din predicile Sfinţiei Sale, pe care le-am publicat în cartea Cuvinte vii. Părintele spunea: Omul îşi are rădăcinile în adâncul cerului”. Niciun teolog creştin ortodox nu a mai rostit un asemenea cuvânt, atât de frumos, de antropologie creştină, cum a zis şi a scris Părintele Arsenie Boca. 
Mergând pe firul teologiei patristice, în mod deosebit a Sfântului Maxim Mărturisitorul, Părintele spune că: ,,În fiecare om, Dumnezeu a sădit şi a rânduit o intenţie divină”. Dumnezeu  este  sensul, rostul şi menirea vieţii  noastre şi prin acordul dintre voinţa noastră şi harul lui Dumnezeu suntem datori ca această intenţie divină, gând divin, sămânţă dumnezeiască sădită în adâncul fiecăruia dintre noi, să ajungă la desăvârşire, la împlinire, la rodire pentru viaţă veşnică.

Prea Sfinţite Părinte, în ultima vreme au apărut tot felul de cărţi despre Părintele Arsenie Boca. Ce ne puteţi spune pe acest subiect?

Pe lângă faptul că se scrie mult şi foarte mult despre Părintele Arsenie şi apar cărţi în avalanşă, în cascadă, vreau să vă spun că nu tot ce se scrie despre Părintele Arsenie bucură pe Părintele, bucură duhul său. Sunt oameni care scriu cu competenţă, dar şi oameni care scriu dintr-un arivism, ca să spun aşa. Sunt câteva cărţi care ar fi fost mai bine să nu fi fost scrise, iar unele sunt chiar de pus pe foc, vorbesc în special despre cele din categoria convorbiri astrale”.  Părintele Arsenie mi-a spus la un moment dat: Tu va trebui să mă aperi de oameni!”. Dar nu prea reuşesc, fiindcă apar şi filme şi cărţi, unele bune, dar şi unele cu greşeli mari. Părintele Arsenie Boca este un Everest al neamului românesc şi spre Everest priveşti cu drag, cu respect, cu simpatie, dar Everestul trebuie să rămână Everest. Dacă tu cobori acest vârf în muşuroaiele lumii şi ale societăţii contemporane nu este bine. Trebuie să contemplăm Everestul de pe muşuroiul nostru.  Sfatul meu este să citiţi cărţile autentice ale Părintelui şi cele mai bune cărţi scrise despre Părintele Arsenie Boca. Trebuie să ne ferim de devieri, de absolutisme, de exagerări. Nu trebuie să amestecăm apa de ploaie cu agheasma. Părintele trebuie să rămână în chivotul neamului românesc, în icoană, pe Tabor, la înălţimea pe care l-a ridicat harul şi darul lui Dumnezeu.

Aţi fost în preajma Părintelui Arsenie Boca mai mulţi ani; ce spunea acesta despre soarta noastră, a românilor, despre vremurile de acum?

Eu l-am auzit pe Părintele vorbind despre unitatea Europei, spunând aşa: Până la urmă, vor fi una”. L-am auzit pe Părintele vorbind despre ţara şi poporul nostru şi a spus că ,,poporul nostru este cam neascultător de Dumnezeu”. Iar despre ţara noastră a spus aşa: Dumnezeu iubeşte România şi vrea să o spele de păcate mai întâi”. Ne spunea Părintele la Prislop aşa: Lumea se clatină!”. Iar noi, creştinii, ar trebui să ne bucurăm că lumea se clatină, pentru că sunt pe lume semnele apropierii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, lucru esenţial în învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Ne mai zicea aşa: Nu îngreunaţi norul de păcat al omenirii”. Contemplaţi, dacă puteţi, această imagine a norului, a negurii de păcate ale omenirii, din care se coboară grindină şi catastrofe. Şi ne spunea să nu mai punem greşeli şi păcate, că e destul câte sunt în acest nor. Iar păcatele se ştiu: avorturi, beţii, înjurături, desfrânări, droguri şi alte blestemăţii de pe lumea aceasta. Tot Sfinţia Sa spunea aşa: Eu fac muncă de pompier, salvez ce se mai poate salva” (dialogul integral este publicat în cartea Părintele Arsenie Boca- Taina Căsătoriei; Sfânta însoţire întru purtarea crucii şi vederea luminii de pe Tabor”).

PrislopCSmic
(Fotografiile domnului Cristian Şerban)
Odată ajunşi la Prislop, la ceas de seară, ne-am putut închina în tihnă la mormântul Părintelui nostru drag, fiecare având timp berechet la dispoziţie pentru a-şi spune păsul” Părintelui Arsenie. Nu mai este un secret că mii şi mii de pelerini merg an de an la Prislop tocmai pentru că Părintele Arsenie răspunde problemelor fiecăruia şi aude fiecare gând şi şoaptă. Pelerinii merg spre Prislop ca şi cum s-ar duce la Duhovnicul întregului neam românesc.

După o noapte destinată unei binemeritate odihne, a urmat, duminică,  participarea la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Prislop, pelerinii şi membrii Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca având din nou prilejul să se închine şi să îngenunchieze, aşa cum se cuvine, la mormântul Părintelui drag, fiecare dintre pelerini trăind ceva aparte, venit din altă lume, ceva ce nu poate fi explicat, decât poate într-o limbă cerească pe care am putea-o numi arseniană”. Pe drumul spre casă am avut şi bucuria unui popas la Mănăstirea Lainici, veche vatră de credinţă strămoşească, acolo ne-am rugat la moaştele Sfântului şi  Prea Cuviosului Părinte Irodion Ionescu.

Rămâne de neuitat acest pelerinaj organizat în miez de vară, în care Părintele Arsenie Boca cu harul său nepreţuit a pictat, ca de obicei, în sufletele pelerinilor minunate şi dumnezeieşti cuvinte."







Pelerinaj de 4 zile în Transilvania și Banat

La sfârșitul verii – 31 aug - 3 sept 2018 - vă invităm să ne fiți alături de-a lungul celor aproape 1500 de km ai pelerinajului închinat Părintelui Arsenie Boca – 4 zile de împreună bucurie urmând un traseu nou și unic!

arboca 91935000< Foto: Pr. Arsenie Boca
„Am fost cu adevărat cucerit de personalitatea Sfinţiei Sale”, ne-a spus  Părintele Nicolae Bordașiu referindu-se la prima întâlnire cu Părintele Arsenie Boca. Au urmat apoi multe astfel de întâlniri cu Sfântul Ardealului. În semn de omagiu pentru cel care i-a marcat cu atâta lumină, blândețe și ajutor viața, Părintele Nicolae Bordașiu, membru de onoare al fundației noastre, ne invită să luăm parte, în ziua de 2 septembrie a.c. la sfințirea Troiței ridicată de Sfinția Sa în memoria Pr. Arsenie Boca în curtea casei natale din satul Șăbolciu, Bihor.

Am fost onorați de invitația Pr. Nicolae iar pelerinajul nostru are ca punct central participarea la evenimentul din 2 septembrie. Traseul nostru de 4 zile cuprinde multe alte obiective interesante și în premieră pentru fundația noastră.

Plecarea din București va avea loc vineri, 31 aug, la ora 7:00 dimineața.

În prima zi, vineri,  31 aug 2018, vom ajunge, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne închinăm la mormântul Pr. Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop.

Primul pelernaj la Mănăstirea Prislop din anul 2011 s-a desfăşurat pe 30 -31 iulie.
Am vizitat ca si anul trecut,  Monumentul Martirilor de la Aiud, unde se găsesc Sfinte Moaşte ale celor care s-au jertfit pentru credinţă şi dragoste de ţară. Părintele Augustin, cel care vieţuieşte acolo (Schitul Înălţării Sfintei Cruci) ne-a ţinut un cuvânt de învăţătură, iar Părintele Arsenie ne-a aşteptat cu multă pace.
Nu uităm să menţionăm că prezenţa d-lui Dan Lucinescu ne-a copleşit cu foarte multe informaţii extrem de folositoare despre istoria recentă a ţării noastre şi nu numai.
 
Mai jos găsiţi imagini de le Prislop:
 
 
In data de 28.11.2011 am ajuns, ca în fiecare an, la Mănăstirea Prislop unde am participat la slujba de pomenire a Părintelui Arsenie.
Mai jos vă prezentăm imagini de acolo, mulţumind tuturor celor 50 de persoane care ne-au fost alături! De asemenea, vă prezentăm şi un articol minunat despre acest pelerinaj, apărut într-un ziar destul de cunoscut.
Spre bucuria noastră, i-am avut alături, printre alţii, pe regizorul Nicolae Mărgineanu şi actriţa Maria Ploae, dar şi pe autoarea articolului, reporterul Carmen Drăgan.
 


Pelerinaj la „Omul lui Dumnezeu”. Amintiri despre părintele Arsenie Boca

Puţine mai sunt reperele creştine ale românilor. Pelerinajul la Prislop mi-a revelat faptul că părintele Arsenie Boca, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit 22 de ani, la 28 noiembrie, este una dintre aceste valori. Oameni din diverse zone ale ţării, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, cu profesii diverse, au dovedit adevărata credinţă şi încredere în minunile şi învăţămintele duhovnicului.

În pelerinajul organizat de Fundaţia Arsenie Boca, au trecut pe la microfonul din autocar toţi cei care l-au cunoscut pe părinte şi au povestit din amintirile lor sau ale credincioşilor cărora acest duhovnic le-a schimbat viaţa. Printre aceştia, tanti Vasilica, o bătrână de peste 70 de ani, şi-a amintit cum prin anii ’60 a venit părintele în satul său şi a pictat biserica.

Fiind urmărit de Securitate, a intrat foarte puţin în vorbă cu oamenii, dar localnicii au simţit că li s-au întâmplat multe lucruri bune. Lucian Popescu, un membru foarte tânăr al Fundaţiei, a compus o poezie în acest pelerinaj, din care citez câteva versuri: „Mă lasă, Părinte, acuma să pun/ Genunchii mei reci lâng-al tău sfânt mormânt/ Duc patimi în trup, ispite în gând/ Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun”. Alţi credincioşi au amintit câteva dintre învăţăturile duhovnicului: „Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei”, „Cel mai greu păcat veşnic fără iertare este starea omului împotriva Adevărului”.

În călătoria noastră la Prislop, ne-au însoţit şi actriţa Maria Ploae şi soţul ei, Nicolae Mărgineanu, regizorul documentarului „Părintele Arsenie Boca, Omul lui Dumnezeu”, cu mărturii despre viaţa şi minunile sale, realizat de Fundaţie anul acesta. „Şi eu şi soţul meu ne-am îndrăgostit de părintele Arsenie Boca. N-am ştiut despre el în timpul comunismului şi ne-am ruşinat că am fost contemporani cu un sfânt şi nu l-am cunoscut. De câte ori merg la Mănăstirea Prislop sunt impresionată. La mormântul său am simţit o mare pace şi o nevoie de a reveni acolo, ca să mă rog tihnit. Am simţit că sunt în faţa unui prieten vechi, care e gata să-mi dea o mângâiere şi un ajutor. Am fotografia lui în camera mea şi mă rog părintelui Arsenie. Dacă i-am lua drept model pe sfinţi, n-am mai avea atâtea supărări, nu ne-am mai certa pe nimicurile vieţii, am ierta mai uşor şi ne-am da seama că nu avem nevoie de mari averi pentru a fi fericiţi”, a spus actriţa.

Numărul impresionant de credincioşi de la mormânt, întreaga evlavie populară confirmă sfinţenia părintelui la care se roagă din ce în ce mai mulţi români.

Carmen Drăgan (Articol preluat de pe site-ul: www.jurnalul.ro)

Şi pentru ca darul să fie complet, vă împărtăşim în întregime poezia extrem de profundă, compusă după vizita la mormântul Sfântului Ardealului, de către tânărul membru al Fundaţiei noastre de care aminteşte şi Carmen Drăgan mai sus, Lucian Popescu:

Rugă către Părintele Arsenie

Mă lasă, Părinte, acuma, să pun
Genunchii mei reci lângă-al tău Sfânt mormânt!
Duc patimi în trup, ispite în gând;
Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun!

Dă-mi lacrimi să-mi plâng păcatele grele
Căci tare-am mâhnit pe Tatăl Ceresc
Cu vorbe, cu fapte, cu patimi ce cresc
În sufletu-mi trist şi plin cu durere.

Mă iartă, Părinte, căci mult am greşit!
Mi-e inima grea ca o stâncă de munte
Şi cum pot eu, Sfinte, s-o fac să asculte
Cuvântul Iubirii de tine rostit?

Spăla-voi altarul credinţei din suflet
De patimi, de griji, de nevoi, de-ntristări,
Sa piară degrabă-ndoieli, întrebări
Şi-n loc să aştern rugaciuni ca-ntr-un cântec.

O rugă fierbinte spre cer să se-nalţe,
Părinte, Tu poart-o spre Tatăl Ceresc;
Căci fără de-al tău ajutor îngeresc
Mi-e teamă ca fumul jertfelnic se-ntoarce.

Mă-ndrumă, Părinte, pe calea cea dreaptă!
Căci viaţa mea-i scurtă şi Tatăl va vrea
Ca-n ziua dreptăţii să-i pot şi eu da
Măcar lacrima de pe-obraz ne-ntinată.

În pelerinaj la Mănăstirea Brâncoveanu –Sâmbăta de Sus 28-30 septembrie 2013

În dimineaţa zilei de 28 septembrie 2013 plecăm într-un număr mare din Bucureşti, două autocare de pelerini care aveau dorinţa în suflet să străbată cu pasul şi privirea în duh rugător locuri unde Pr. Arsenie Boca a vieţuit, povăţuind părinteşte pe toţi cei cel căutau.

       IMG_8547a

Prima noastră oprire a fost la Biserica Sfânta Treime din localitatea Chichiş, jud. Covasna (la 22 km distanţă de Braşov şi la 12 km de Sf. Gheor­ghe) unde după ce ne-am închinat la icoana  Maicii Domnului cu Pruncul în braţe ce este aproape identică cu fresca de la Biserica  Sfântul Elefterie din Bucureşti, părintele paroh Ioan Gavrilă ne-a povestit despre istoricul locaşului de cult  în care slujeşte, împletind naraţiunea cu poveţele creştine.

În drumul nostru spre Mănăstrirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus ne-am oprit şi la Mănăstirea Mărcuş locul unde actuala stareţă, Maica Serafima Comşa, împreună cu celelalte măicuţe au grijă de 11 fetiţe în cadrul Asociaţiei de binefacere "Sfânta Iustina" care include prima casă familială din Romania înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, unde sunt adăpostiţi copii nou-născuţi, orfani sau abandonaţi la maternitate de părinţii lor. Fetiţele ne-au încântat cu glasurile lor îngereşti, ţinându-ne un mic recital de cântări religioase. Aici puteţi să citiţi mai mult despre copiii de la mănăstire.

Pe înserat am ajuns la Mănăstirea Brâncoveanu unde ne-am cazat iar după masa de seară, am plecat spre Izvorul Pr Arsenie Boca. Izvorul este unul dintre locurile de reculegere duhovniceasca din apropierea Mănăstirii Brâncoveanu şi se ajunge la acesta  pe o poteca ce pleacă din faţa Academiei Sambata de Sus si se uneşte cu un drum forestier de la marginea pădurii. Noaptea se lăsase bine atunci când am ajuns la izvor dar cuvintele săpate în piatră ce tronează  lângă izvor ("Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veci, caci se va face in el izvor de apa curgatoare, pentru viata vesnică" Ioan 4, 4), în lumina lanternelor au avea un efect de a trezi în noi, în mod vădit, setea spirituală pentru că toţi începem să spunem cu glas tare, rugăciunea Pr Arsenie Boca.

Sâmbătă 29 septembrie, dis de dimineaţă plecăm, spre chilia Părintelui Arsenie, toţi cei care am considerat că putem face faţă urcuşului spre munte urmărind firul văii Sâmbăta. Drumul, care a durat 4 ore dus şi 4 ore întors, a fost mai anevoios pentru unii şi mai uşor pentru alţii, drum de munte  care a fost străbătut cu rugăciune şi cu mult ajutor de la Părintele Arsenie Boca. Ne-a fost alături, în urcuş, Părintele Codrea, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ajunşi sus, la chilia săpată în stâncă, părinţele a săvârşit o slujbă de pomenire, mulţumindu-i Părintelui Arsenie Boca şi rugându-ne, împreună, pentru iertarea păcatelor şi ajutorul nostru. Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca - din care redau aici doar o mică  partea de sfârşit, rostită acolo sus de noi toţi, ne-a dat putere şi încredere după efortul urcuşului : "Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.”

                                  IMG_8421
Seara, la întoarcere, în Aula Academiei Sâmbăta, cu binecuvântarea şi sprijinul Arhimandritului Ilarion Urs,
stareţul Mănăstirii, a avut loc Comemorarea Părintelui Arsenie Boca. Au luat cuvântul Părintele Clement, Doamna Preoteasă Emilia Şpan – mama Preasfinţitului Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Italia, doamnele Maria (din Făgăraş), Elena şi Parascheva (Viştea) însoţite de Părintele Atanasie, care cu deosebită vervă şi voioşie ne-au împărtăţit amintiri din vizitele pe care le făceau la Mănăstirea Sâmbăta când era stareţ Părintele Arsenie.

Duminică, 30 septembrie, am participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul Mănăstirii Sâmbăta unde s-a oficiat şi Parastasul Părintelui. Au venit mulţi localnici dar şi oameni care doreau să-l cinstească pe Părintele Arsenie. Am mers după aceea la Troiţa Părintelui, lângă Altarul de Vară, ridicată de Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca în 2010 unde ne-am rugat şi cântat. După ce am vizitat Stăreţia cea veche unde a stat Părintele, livada de meri cu iazul în formă de inimă, masa din piatră de munte, amforele şi ceasul - toate realizate de părintele Arsenie Boca, am plecat spre Bucureşti mulţumiţi şi fericiţi că am avut din nou parte de bunătatea, iubirea şi ajutorul Părintelui Arsenie Boca şi a tuturor acelora care l-au cunoscut şi ne-au dat nouă mărturie despre Sfinţia sa.

IMG_8431a

Deşi începuse să se întunecase şi să plouă, în Buşteni am oprit la Mănăstirea Caraiman şi ne-am rugat şi închinat în timpul Slujbei Vecerniei după care ne-am continuat drumul spre Bucureşti cu inima mai plină de dragoste şi bucurie duhovnicească.

Aici, mai multe fotografii din pelerinaj.

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ