|
Profeţia pictată a Părintelui Arsenie Boca Biserica din Drăgănescu. Multe se spun despre minunile şi profeţiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinşi că părintele putea intra şi ieşi prin orice uşa zidită, aşa cum putea călători nestingherit prin aer, fiind prezent deopotrivă în temniţa de la Canal, dar şi la înmormântarea mamei sale, din comuna Vaţa de Sus, aflată în apropiere de Apuseni. Alţii se îndoiesc, considerând că toate acestea sunt exagerări venite din idolatrie şi nălucire sentimentală; că sfinţenia părintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiraţie şi pietism. Nici acum, după 20 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu ştim prea bine dacă părintele a prefigurat cu adevărat ororile bolşevismului sau căderea lui Ceauşescu, căruia i-a transmis printr-un om al Securităţii că nu o să mai apuce anul 1990. Ceea ce ştim cu siguranţă este că părintele Arsenie avea darul „înainte-vederii”, dar niciodată nu făcea din asta prilej de uimire şi de spectacol printre credincioşi. |
|
 |
Ceea ce în anii ’70-’80 părea viziune subiectiv artistică şi adaos îndrăzneţ la erminia bizantină, astăzi, după aproape 30 de ani, ni se arată a fi un teribil strigăt de trezire - o manie profetică, plină de reproş şi îngrijorare: imaginea apocaliptică a unor zgârie-nori incendiaţi, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefaţând parcă dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche şi Platon, conversând probabil despre adevăr, despre genealogia moralei şi „moartea” lui Dumnezeu, în timp ce faţa cinic zâmbitoare a unui diavol şopteşte la urechea umanităţii otrava spuselor lui paradoxale: „Eu nu exist”, împlinind astfel cea mai perfidă şi mai ucigătoare ispită a lumii moderne: ignorarea celui rău; acceptarea lui prin indiferenţă, lene sau toleranţă.Ca să înţelegi ceva din mesajul părintelui, trebuie să te apropii atent şi îndelung de fiecare trăsătură de penel. În parte, orice detaliu te uimeşte prin ceva: faptul că şi diavolii au aură (una stricată, şerpească, desigur); faptul că în pictura părintelui nu există nici o tuşă pregnantă de negru, iadul fiind desenat doar în pălălăi incendiare de roşu sau cărămiziu murdar; faptul că, în una din scene, însuşi Hristos O ţine în braţe pe Fecioara Maria ca pe o copilă şi nu invers, cum o consacra erminia bizantină; faptul că cele două mari biserici creştine (Sf. Sofia de la Constantinopol şi Sf. Petru de la Roma) stau împreună într-un semicerc cu raze, dar într-un loc nedecis încă - undeva între Iad şi Rai. |
| Durează ceva până să observi marile scene şi dezvoltări ideatice; să observi tulburătoarea tema a Călugărului răstignit (cu picioarele în iad şi mintea în Rai) sau locul central oferit Nunţii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea părintelui, care adună la aceeaşi masă fără sfârşit - nu numai mirii, dimpreună cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, în floarea vârstei, dar şi cortegiul menit să-l petreacă pe stareţul Zosima pe ultimul său drum, sugerându-ne astfel că la bucuria nunţii cereşti există doar trei cai de a ajunge: căsătoria creştină, călugări şi mucenicia martirică.Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Cina cea de taină (fragment). Pe zidurile bisericii din Drăgănescu, semnificaţiile se succed în straturi suprapuse. Nici un chip de sfânt nu seamănă cu altul. Chiar şi în mulţime, în Ceata celor Drepţi, privirile Cuvioşilor exprimă gânduri şi voinţă proprie. Pictura nu fixează gesturi anume şi nu opreşte din drum paşii vreunui Apostol, cum se întâmplă pe zidurile altor biserici. Pictura de la Drăgănescu se unduieşte, tresare, pâlpâie, respiră şi se înalţă din teluric, spre apoteoza Învierii pe Cruce şi întărirea mesajului lăsat de părintele, ca o ultima avertizare: „Să nu credeţi că veţi intra după moarte în Împărăţia în care nu aţi trăit pe pământ” . |
 Adormirea Maicii Domnului |
„Sfânta Liturghie mai ţine lumea”  |
Sunt multe „îndrăzneli” şi actualizări tulburătoare în pictura bisericii şi toate par să repete acelaşi strigăt de trâmbiţă apocaliptică, adresat omului: „Cu ştiinţa aţi dezlănţuit cataclismul stihiilor asupra voastră. Aşa vă trebuie. Aţi început sfârşitul lumii!”. O spune părintele Arsenie Boca, absolventul de medicină, teologie şi bellearte - călugărul simplu şi „omul îmbrăcat în haine de in”, care citea deopotrivă Filocaliile şi ultimele cărţi despre quasari sau unde cuantice, fără să vadă o contradicţie între creştinism şi ştiinţă, între iuţimea cunoaşterii intelectuale şi miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural înscris pe perete, discursul părintelui pare să devina tot mai clar şi ultimativ - să fugim de mândrie deşartă, de neadevărul şi minciuna zilelor noastre, care ne repetă mereu că omul e stăpânul deplin al lumii, care ne îndeamnă să ne bucuram de plăcerile vieţii şi ne consolează perfid: „Fii pe pace. Ai destul timp să te mântuieşti. La bătrâneţe ce ai să faci?” |
| Neîndoielnic, părintele îşi cunoştea sfârşitul. Ucenicul său, Preasfinţitul Daniil, episcopul ortodox din Vârşeţul Voivodinei, îşi aminteşte că, în decembrie 1988, la ultima lor întâlnire de la Prislop, părintele a plâns pentru prima şi ultima oară, în faţa obştii adunate să celebreze apropierea sfintelor sărbători de Crăciun. Anul următor, în prag de iarnă, părintele va cădea nemişcat la pat şi se va stinge sfielnic şi tăcut, ca pâlpâirea unei lumânări suflate de boarea unui vânt. Nimeni nu poate şti cui anume îi erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranţă, era un semn de despărţire, dar şi de întărire a ceea ce se spune că profeţise pentru ultima oară poporului român, cu puţin timp înainte de căderea comunismului: „Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol... Îmi pare rău pentru voi. Vor cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi... Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”. |  Cina cea de taina |
 Previziunea viitorului |
Previziunea viitorului. Părintele Arsenie trebuie să se fi despărţit de noi cu regret şi amărăciune. Nu numai că vedea în duh ce o să ni se întâmple, dar ne iubea pe toţi atât de mult, încât ar fi vrut să-i pună pe făgărăşeni, dimpreună cu tot poporul credincios, într-o icoană a neamului românesc, întruchipată sub forma unui ţăran simplu şi îmbrăcat în in, ce stă în rugăciune cu braţele spre cer, ca Moise pe munte, având deasupra culmile carpatine, pe care se ridică crucea de pe Caraiman, cu o ceată de cuvioşi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lăcaşuri ale neamului: Cozia, Voroneţ, biserica de lemn a lui Horea. În cei aproape 80 de ani ai săi, părintele nu a mai avut timp să ne lase decât nişte însemnări şi nişte schiţe, desenate înfrigurat în minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetându-le cu atenţie, vom descoperi cu uimire că, în recluziunea meditativă de la Drăgănescu, părintele nici nu a profeţit şi nici nu a transpus dogmatic Scriptura în desene, ci a încercat, după cum singur recunoaşte, să picteze ceva mult mai important: zborul şi tăcerea. E limpede că nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu şi să I te apropii cu o câtime măcar, dacă nu eşti un pic vizionar şi poet, dacă nu repeţi şi nu crezi odată cu părintele ca prezentul nici nu ne domină şi nici nu ne aparţine. Atunci când ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie şi o capcana. Să nu-l preamărim niciodată. „Prezentul”, spunea cuviosul Arsenie Boca, „e doar viitorul trecutului”. Sorin Preda Sursa: Formula As |
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU”
„Pana la judecata din urma, mantuirea se poate dobandi oriunde, si pe campuri de bataie; si se poate dobandi si din iad; si se poate pierde oriunde, si in manastiri, si in ceata sfintilor Apostoli, si s-a pierdut si in Rai. Talharul, rastignit pentru
Informatii de ultima ora
Călătoriile și descoperirea de noi locuri sunt terapie pentru suflet, astfel încât cu ajutorul lui Dumnezeu, ținând cont de sugestiile și dorințele dumneavoastră, în perioada 11-16 iulie 2025 (6 zile, 5 nopți) vă invităm să participați alături de noi într-un circuit duhovnicesc, istoric și cultural în care vom parcurge o medie de 2.000 km pe teritoriul țării noastre.
Mai jos vă transmitem obiectivele propuse pentru acest circuit:
Mănăstirea Clocociov - unele documente îl atestă drept ctitor pe Mihai Viteazul (1593-1601), care a şi înzestrat-o cu danii, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă şi substanţială refacere în timpul lui Matei Basarab (1632-1654). O tradiţie spune că domnitorul Matei Basarab, urmărit fiind de turci, s-a ascuns în scorbura unui soc din Clocociovul păduros. Scăpând de urmăritori, drept recunoştinţă a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moşii.
Cetatea Severinului, ctitoria lui Ladislau I și poartă de legatură între Europa Răsăriteană și cea Apuseană, briza Dunării și starea unică pe care i-o oferă Cetatea fiecărui vizitator, fac din Severin un oraș pe care nu-l uiți cu una cu două. 
Dubova - Mănăstirea Mraconia - se află în cel mai frumos defileu al Dunării, în Cazanele Dunării, ctitorul său fiind banul Severinului, Nicolae Gârlişteanu. A fost construită 1523 ridicată pe locul unui fost punct de observaţie şi dirijare a vaselor de pe Dunăre, distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc (1787 – 1792), fiind refăcută şi demolată ulterior de regimul comunist, în 1967.
Când nivelul Dunării scade foarte mult, se pot observa ruinele în formă de cruce ale vechiului lăcaş, motiv pentru care localnicii au botezat-o „Mănăstirea de sub apă”.
Cazanele Dunării - vom călători spre una dintre cele mai spectaculoase zone ale țării, locul unde Carpaţii se întâlnesc cu Dunărea sub privirea împietrită a lui Decebal, cea mai mare sculptură în piatră din Europa. şi formează împreună cel mai lung defileu natural din toată Europa. E locul unde poveștile orientale își fac apariția prin istoria scufundată a insulei Ada Kaleh, chipul regelui dac dă replica Tabulei Traiana, iar Dunărea „dă în clocot” la Cazane, încadrată între Dubova și Ogradena.Vom face plimbare cu barca prin cea mai frumoasă porțiune a defileului Dunării, Cazanele Mari și Cazanele Mici (opțional, nu intră în costuri, plata se va efectua la fața locului, este recomandat echipament corespunzător pentru că pe Dunăre este posibil să ardă soarele sau să bată vântul. Plimbarea se va realiza doar daca ne vor permite conditiile meteo).
Mănăstirea „Sfânta Ana”- Orșova are o istorie zbuciumată, a fost ctitorită de ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru care a avut grad de sublocotenent în cadrul Primului Război Mondial. În timpul războiului Pamfil Șeicaru și camaradul lui Petre Găvănescu au fost la un pas de moarte chiar în locul unde acum este amplasată Mănăstirea Sfânta Ana când un obuz a explodat lângă aceștia. Amândoi au supraviețuit și în semn de mulțumire lui Dumnezeu și în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare, Pamfil Șeicaru a promis că va ridica în acest loc o mănăstire. Lacul „Ochiul Beiului” - Parcul Național Cheile Nerei - a fost denumit astfel pentru că suprafața sa este ovală și seamănă cu un ochi ce are diametrul de aproximativ 20 de metri, adâncimea atinge 3,6 metri cu apa care nu îngheață nu pentru că acest lac e fermecat, ci pentru că este alimentat constant de un izvor subteran. Tocmai de aceea, indiferent de anotimp și de faptul că natura este mereu în schimbare, apa acestuia rămâne la fel.
Se spune că în urmă cu sute de ani, fiul unui cunoscut bei din Levant s-a îndrăgostit de fiica unui păstor care obișnuia să-și plimbe turma de oi prin împrejurimi. Apoi a răpit-o și a închis-o în Turnul Mare din Cheile Nerei, însă fata a reușit să evadeze în timpul nopții coborând pe o funie împletită din bucățile propriei rochii. Beiul a poruncit atunci ca fata să fie omorâtă. Fiul beiului a fost atât de întristat și a plâns atât de mult încât din lacrimile sale s-a format acest lac, iar culoarea de un turcoaz ireal i se datorează nuanței ochilor săi. Ulterior, tânărul s-a omorât, iar lacul cu formă de ochi a fost denumit Ochiul Beiului. Localnicii povestesc că fata s-ar fi transformat în rău – Răul Beușnița. Vă rugăm să vă echipați corespunzător, cu încălțăminte antiderapantă.
Cascada „Beușnița”- s-a format pe râul Bei în amonte de lacul Ochiul Beiului și înglobează mai multe cascade, cea mai mare având o înălțime de 15 m. Datorita solului, nu numai că s-au format numeroase cascade, dar permeabilitatea tufului calcaros a dus și la modelarea unor mini baraje, ochiuri de apă și mici caverne. Vă rugăm să vă echipați corespunzător, cu încălțăminte antiderapantă. 
Timișoara - un scurt tur pietonal, vizitarea Catedralei Mitropolitane și o plimbare cu vaporettul pe râul Bega prin cartierul Iosefin. Acest cartier dezvoltat pe cele două maluri ale râului Bega, și-a luat denumirea de la împaratul austriac Iosif al II lea care a vizitat Timișoara în anul 1773 pentru a treia oară. Vom admira istoria acestui cartier admirând: Palatul Apelor, Podul de Fier, Turnul de Apă și principalele clădiri Art Nouveau ale cartierului. Duminică vom participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie într-o biserica din oraș.
Oradea - o cafea/înghețată/gustare și un tur pietonal în Piața Unirii, centrul istoric și cultural al acestui oraș multietnic cunoscut pentru bogata istorie multiculturală și arhitectura celebră art-nouveau, intrăm în edificii cu substanță precum Palatul Vulturul Negru sau Biserica cu Lună, admirăm Palatul Episcopiei Romano-Catolice, pe cel al Primăriei, cu impozantul său Turn înalt de 55 m de unde răsună Marșul lui Iancu.
Mănăstirea Sfintei Cruci - a luat fiinţă în anul 1992, din iniţiativa Preasfinţitului Vasile Coman, episcopul Oradiei. Este singura biserică din Transilvania care are pictură exterioară pe toată suprafaţa zidului, astfel de lăcaşe de cult fiind întâlnite exclusiv în zona moldavă. Imnografia exterioară are scene ample ce amintesc de frescele exterioare de la mănăstiri ca Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa (de ex. Judecata de Apoi, Scara virtuţilor, Arborele lui Iesei, Cinul sfinţilor şi al îngerilor), dar şi scene care vorbesc despre istoria naţională şi religioasă a Transilvaniei (icoanele acatist ale sfinţilor transilvăneni Sofronie de la Cioara, Oprea Miclăuş, Visarion Sarai). O altă particularitate este faptul că atât lungimea cât şi înălţimea bisericii este de 33 m, numar semnificativ, vârsta pământească a Mântuitorului Iisus Hristos.
Mănăstirea „Acperământul Maicii Domnului”, de la Florești - temelia acestui sfânt locaș din județul Cluj a fost pusă pe 20 noiembrie 1994 de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu. Mănăstirea se bucură de o așezare într-un cadru natural mirific, un loc ce oferă vizitatorilor pace, bucurie și binecuvântare, aici aflându-se și Așezământul pentru copii „Sfântul Onufrie cel Mare,” care continuă misiunea social-filantropică a mănăstirii. 
Satul Rîmetea - este unul dintre cele mai frumoase sate secuiești din România, situat pe teritoriul județului Alba.
Toate casele din Râmetea sunt construite după același tipar, anume: porți înalte din lemn, văruiala albă și obloanele verzi, există însă și mici excepții, care aparțin tâmplarilor cei mai creativi. Ne vom plimba pe străzile satului pentru a putea admira Piatra Secuiului și Biserica Unitariană, cu al său turn cu ceas, care domină peisajul întregului sat.
Mănăstirea Râmeț - unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania, ctitoria călugărilor Ghenadie și Romulus din anul 1214. Biserica veche, important monument de arhitectură românească din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stă mărturie a vieții duhovnicești intense ce se desfășura aici, precum și a preocupărilor culturale. 
Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”- Aiud - „Râpa robilor“, a fost infiintata la 1 ianuarie 2005. Pe acoperis se vad 14 cruci unite care exprimă unitatea în suferință a celor care au fost privați de libertate, dar privite separat cele șapte cruci amintesc de cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Cele șapte cruci îngemanate simbolizează unitatea în suferință pe care au avut-o cei din închisorile comuniste și duc în spate o cruce mare care simbolizează Crucea Neamului Românesc. Pentru a ajunge în interiorul bisericii, trebuie coborâte 24 de trepte care simbolizează coborârea spre întunericul celulelor comuniste. Monumentul Calvarul Aiudului a fost sfințit de Mitropolitul Bartolomeu în anul 2005.
Povestea Calendarului - este locul în care amintirile prind viață, un parc tematic ilustrând perfect personificarea poveștii timpului, a zilelor care trec una după cealaltă, transformându-se în luni, fiecare cu specificul și farmecul ei, apoi în ani și apoi o ia de la capăt și tot așa, iar noi îi suntem martori.
Palatul Brukenthal din Avrig - reședința de vară a lui Samuel von Brukenthal, castelul baroc este situat pe o terasă înaltă de 12 metri deasupra văii Oltuluil, în cel mai înalt punct din Avrig, format dintr-o clădire principală cu trei aripi, la care se adaugă două dependințe. Așa cum se obișnuiește în Transilvania, planul în formă de U nu este orientat spre stradă, ci spre parc. Palatul un loc minunat și istoric care a fost considerat cândva Edenul Transilvaniei și are forma Palatului Schönbrunn din Viena, deoarece a fost proiectat de același arhitect la acea vreme, fiind o miniatură, de șapte ori mai mic decât originalul.
Caii de legendă, lipițanii - Sâmbăta de Jos, județul Brașov - forţă, echilibru, rezistenţă, viteză, inteligenţă, loialitate, nobleţe, temperament vulcanic. Acestea sunt trăsăturile lipiţanului de România care ia la galop, cu coama în vânt, păşunile din Ţinutul Făgăraşului. Herghelia de la Sâmbăta de Jos este cea mai completă crescătorie de lipiţani din lume, cu şapte din cele opt familii ale acestei rase de cai imperiali, care poartă numele armăsarilor care au stat la baza formării actualelor efective: Conversano, Favory, Maestoso, Neapolitano, Pluto, Siglavy-
Lipițanul este un cal cu o conformație armonioasă și elegantă. Este un cal blând, docil și supus, cu temperament vioi. Datorită eleganței sale și a temperamentului, Lipițanul este principala rasă care se utilizează la marile școli de dresaj academic din lume.
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări, aflat pe valea râului Sâmbăta, la poalele munților Făgăraș construită de către Domnitorul Constantin Brâncoveanu, între anii 1696-1707. La o distanta de aproximativ 2 km de mănăstire ne vom opri la Izvorul Sfântului Cuvios Arsenie de la Prislop, un loc de reculegere duhovnicească.
Muzeul Etnografic și Memorial Badea Cârțan - deține o colecție de icoane pe sticlă ale pictorilor populari Matei și Țimforea, icoane de Nicula, Făgăraș și Țara Bârsei, cărți rămase de la Badea Cârțan (1848 - 1911), țăranul român care a devenit celebru pentru călătoriile la Roma și pentru cărțile românești pe care le-a cărat pe propria cheltuială peste munți, din România în Transilvania, aflată în Imperiul Austro-ungar. Gospodăria țărănească de la mijlocul secolului al XIX-lea este compusă din casă și șură, dotată cu mobilierul specific zonei și perioadei, o colecție de fotografii vechi reprezentând portul popular din secolele al XIX-lea și al XX-lea, lăzi de zestre executate de meșteri locali în secolele al XIX-lea și al XX-lea, ceramică lucrată de meșteri olari din comună. (cazare Porumbacu/Arpaș)
Cetatea Feldioara - este monument istoric din județul Brașov, construit în secolul XIII, reprezentând cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Poziţia strategică, cu vizibilitate asupra unui ţinut ȋntins, și avantajele naturale au făcut acest loc atractiv din preistorie.
Mai ȋntȃi a fost o cetate de pămȃnt, ȋntărită probabil cu palisade, așa cum au găsit-o cuceritorii unguri ȋn primele secole ale mileniului al doilea. Așa au denumit-o: „Földvár” (cetate de pământ). Coloniștii germani aduși de regii Ungariei și Cavalerii Teutoni i-au spus „Cetatea Sfintei Maria” – Marienburg.
Așezarea medievală a fost ȋnfiinţată de coloniştii saşi ȋn partea a doua a secolului al XII-lea, iar ȋn perioada 1211–1225 Feldioara devine reşedinţa cavalerilor teutoni care au stăpȃnit Ţara Bȃrsei. Venind dinspre răsărit, unde luase parte la cruciade, Ordinul Teuton a fost instalat ȋn Ţara Bȃrsei de către regele Ungariei Andrei al II-lea care ȋși propunea astfel să oprească incursiunile cumanilor. Ordin militar monahal de origine germană, teutonii erau renumiţi pentru sobrietate şi seriozitate. Deoarece păstrau doliu pentru creştinii căzuţi în luptele cu musulmanii, ei aveau ca însemn heraldic crucea neagră pe fond alb.
Prețul circuitului: 2300 lei/persoană, în care sunt incluse: 5 nopți cazare cu demipensiune (două mese/zi, meniu fix prestabilit valabil pentru întregul grup), transportul cu microbuzul/ miniautocar.
• Programul este adaptat în general pentru persoanele cu mobilitate medie, care se simt confortabil cu plimbarea pe parcursul zilei care pot să urce și să coboare din autocar, să se deplaseze prin localități, să urce și să coboare scări sau pante ușoare și să poată petrece timp în picioare în timpul vizitelor.
Vă invităm să efectuați înscrierea și plata la Florina Ionescu, nr de tel 0760 141 744 sau email birou@fundatiaarsenieboca.ro, până pe data de 30 iunie 2025, inclusiv.
Plata se poate face numerar la sediul fundației noastre sau prin OP în contul nostru bancar deschis la Exim Bank, sucursala Domenii: RO 75 BRMA 0810 0296 7430 0000 cu mențiunea, la detaliile plății: „circuit - numele pelerinului". Cei care efectuați plata în cont, vă rugăm să ne trimiteți copia după ordinul de plată.
Pentru înscriere avem nevoie de numele și prenumele pelerinului, numărul de telefon mobil și adresa de email.
Notă: Pentru confirmarea rezervării, vă rugăm, pe toți cei care deja v-ați înscris, să efectuați plata pelerinajului avans sau integral.
Vă așteptăm cu bucurie să explorăm împreună locurile pline de frumos ale țării noastre!
Sâmbătă, 29 martie 2025, în cadrul și la finalul Lunii pentru viață 2025, va avea loc a 15-a ediție a Marșului pentru Viață, eveniment care se desfășoară în București și în sute de localități din România și Republica Moldova.
TEMA acestui an: Fiecare OM contează!
Profeţia pictată a Părintelui Arsenie Boca
- Scris de admin
- Categoria părinte: Părintele Arsenie Boca