Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ CEVA DESPRE VISE”
„Visele sunt de mai multe feluri.
Sunt cateva vise pomenite in Scriptura si cu talcuirea lor.
Dintre visele noastre insa, nu luam de bune decat pe acelea care duc la pocainta. Caci daca am da importanta viselor in general, ele s-ar inmulti si ne-ar trage spre a asculta mai mult de vise decat de mintea treaza si povatuitorii randuiti. Pretuind in ascuns visele noastre, am apuca usor pe calea amagirilor si a parerii ascunse ca «am avea dar».
Sunt insa de obicei visele suparatoare, amestecate cu patimi ale firii omenesti, care mai stau dosite prin ungherele subconstientului, aceasta pivnita sau pod cu vechituri ale firii omenesti.
Mecanismul lor e urmatorul:
Apar in minte imagini ale vreunor patimi - momelele patimilor - atunci cenzura mintii, paza mintii, trezvia, de care zic Parintii, se lupta cu aceste momeli, si, ajutata si de rugaciunea neincetata, alunga aceste momeli si ele dispar din sfera luminoasa a constiintei. Disparitia lor insa nu e totala, mai ales daca au o oarecare baza in firea omeneasca. Imaginile respinse de cenzura constiintei se cufunda, asa-zicand, in subconstient, unde mai gasesc si alte imagini maturate de constiinta, si, in timpul somnului se asociaza in mod bizar si alcatuiesc un film al visului, in care, tendintele respinse de constiinta, iar acum constiinta fiind inactiva, se satisfac in fantezia visului.
Tendintele respinse se satisfac in fantezie si in timpul de veghe. (Asa se intampla ca unii iau «gandurile» - iluziile, jocul fanteziei - drept realitate si se comporta fata de ele ca fata de o realitate «adevarata»: suferind, bucurandu-se, deznadajduind, dupa caz. Asa fac copiii, dar si cei ramasi cu simtul critic la o mentalitate copilareasca.)
Visul ramane intrucatva si in starea de veghe - dupa masura memoriei sau dupa intensitatea cu care a avut loc.
Viclenia patimilor e aceea de-a te «invata la lucrul oprit», ca sa-ti inconvoaie mintea ca si in starea de veghe sa-ti «implinesti visurile».
Visele, prin urmare, sunt viata noastra fara control - stadiul nostru fara logica.
Cand insa nu avem alta dorinta si ideal mai mare decat cea dupa Dumnezeu, se face o noua ordine si in imparatia visului.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Scrieri Inedite”, Editura Charisma, Deva, 2019, pp. 244 - 245.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 18 mai 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ IISUS SI SLABANOGUL”
Unii sunt slabanogi dupa trup, altii dupa minte: nu pot intelege si nu se pot bucura de bine.
S-a dovedit aceasta in nenumarate randuri, cand Iisus facea bine omului.
Iisus a tamaduit un slabanog. Nu-i nici o mirare - Dumnezeu fiind. Ce-a facut ? - L-a iertat de pacate; de greselile savarsite impotriva vietii, impotriva firii sale, si i-a dat porunca sa fie iarasi om, rudenia lui Dumnezeu.
- De altfel pentru aceasta refacere a omului a si venit Iisus intre oameni. El ne-a spus, cu toate prilejurile, ca pacatele, greselile impotriva vietii, acestea sunt cauza pentru care omul a ajuns un mutilat al vietii acesteia.
Refacerea omului este refacerea acestei inrudiri pierdute.
E de neinteles cum nu simte omul cu sufletul ca a iesit din omenie, ci abia simte cu trupul, ca s-a departat de Dumnezeu si a ajuns o gramada de doage.
E de neinteles ca durerea trupului il face sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, pe cand de durerea sufletului, de strambarea sau amortirea lui, nici ca se misca.
E de neinteles cum oamenii alearga dupa sanatatea trupului, dar dupa iertarea pacatelor asa de putini. Aceasta din urma face inteleasa pe cea dintai.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 105 - 106.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 12 mai 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CENTURA FANTEZIEI”
„Pozitia noastra in creatie e unica.
Noi inca suntem in lucru.
De aici vine ca simtim neajunsurile noastre, necunoscutele si tensiunile spre desavarsire.
Suntem totodata si fapturile lui Dumnezeu, dar si realizarea noastra.
Alta pozitie unica: omul e rezultatul creatiei. Suntem adica, in acelasi timp, fapturi vazute si fapturi nevazute. In aceasta tocmire a noastra sta toata tragedia si sublimul nostru. De aici se deschide tot razboiul nostru nevazut. Suntem fapturi spirituale, tesute intr-o faptura materiala trupeasca. Sufletul, aceasta suflare directa a gurii lui Dumnezeu, inclina cand spre Dumnezeu, Tatal sau, cand spre trup, locuinta sa vremelnica, lumea.
Fiindca suntem rezultatul creatiei si fiindca suntem si realizarea noastra, de aci vine ca adesea striga din noi constatarea tragica «ca n-am facut nimic!» De fapt e constatarea ca n-am dat vietii interpretarea pe care i-a dat-o Dumnezeu, n-am dat vietii sensul si destinul ei.
Razboiul nostru duhovnicesc sta in tehnica de a desprinde inclinarile noastre dinspre trup si lume spre Dumnezeu, spre destinul sau, spre care e destinata de altfel intreaga faptura.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „PRACTICA VIETII MONAHALE”, CAP. III - INDRUMARI, INSEMNARI, MEDITATII; Editura Charisma, Deva, 2019, p. 129

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 6 aprilie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CRINII PUSTIEI”
„Autonomia omului e ultimul pacat impotriva evidentei adevarului. Indeajuns s-a vazut ca omul nu poate substitui pe Dumnezeu: nu se poate asigura impotriva mortii, nici macar de-un fir de par. Multa lui stiinta inca n-a putut face nici macar un ou de musca, sau un bob de grau. Puterile stiintei sunt pana la hotarele vietii. De la viata incepand sunt puterile lui Dumnezeu. Dar nici pana la viata stiinta nu le poate pe toate; de pilda omul nu poate da ordin sa ploua, nu poate da ordin sa rodeasca pamantul, sau sa se lungeasca anotimpurile. «Fara Mine sau impotriva Mea, nu puteti face nimic» (Ioan 15,5). E o fatalitate, ca, cu cat arunca omul pietre mai tare in sus, cu atat mai napraznic ii cad in crestet. A vrea peste puteri, a vrea sa treci limitele, e o vrere in zadar. Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. - Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om e: a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu, simplifica grija omului de om: asa, omul va avea de toate. Pe cand, daca omul va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii (-ceea ce numai in fantezia lui e cu putinta si nicidecum de fapt-) va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana, treptat, va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat! «Grija» zilei «de maine» e o grija presanta. Cand conducea Dumnezeu israelitenii prin pustie, nu le ingaduia grija zilei «de maine»: mana se strica. Painea cea de toate zilele o cerem pentru «astazi». Chiar nevrand, suntem sfatuiti sa traim prin credinta. Sfintii pustiilor au trait numai in conditiile credintei, punand in ordinea preocuparilor: intai grija de mantuire. De aceea Crinii pustiei au ajuns pana la stralucirile luminii divine.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 184 -185.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 9 martie 2020