poarta-alba-238741l

Dorim să vă recomandăm un film document „Poarta albă” ce rulează din 17 octombrie în cinematografe. „Poarta albă” este un film inspirat din fapte reale şi porneşte de la descoperirea din anul 2007, făcută de un student la teologie, care observă pe fresca bisericii Sfântul Elefterie din Bucureşti că Pruncul Iisus, ţinut în braţe de Maica Domnului, este îmbrăcat în zeghe de puşcăriaş. Ştirea ar fi trecut neobservată dacă nu s-ar fi aflat că fresca fusese pictată în urmă cu 50 de ani chiar de părintele Arsenie Boca, fost deţinut la Poarta Albă.

„Poarta Albă” este un film dramatic ce îşi propune să fie un testimonial al unor vremuri dure, nu foarte îndepărtate, urmărind viaţa a doi studenți care, odată ajunşi în lagărul morţii ca deţinuţi politici, îşi dau seama că munca forţată la Canal nu are scopul construirii unei căi de transport între Dunăre şi Marea Neagră, ci crearea unui loc al suferinţei organizate, unde cei indezirabili regimului comunist trebuie exterminaţi. Suspansul este permanent, moartea îi pândeşte în orice moment. Întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca îi ajută, însă, să descopere speranţa într-o lume ce părea a fi fără speranţă.

Filmul este o poveste despre prietenie şi solidaritate, într-un univers întunecat şi nedrept; o poveste despre speranţă.

Nicolae Mărgineanu este cunoscut pentru regizarea a numeroase filme artistice, printre care „Binecuvântată fii, închisoare”, „Pădureanca”, „Ştefan Luchian”, „Schimb valutar” etc. Tot el semnează filmele documentare „Amfiteatre şi închisori”, „Urmărit de securitate”, „Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu”. De-a lungul carierei sale, a primit mai multe premii, atât în cadrul festivalurilor naţionale, cât şi a celor internaţionale, printre care Montreal, Amiens, Karlovy Vary sau Moscova.


Programul de difuzare în cinematografele bucureştene:
Grand Cinema & More (Băneasa Shopping Center)

  • Vineri, 24 Octombrie - 13:25, 16:50
  • Sambata, 25 Octombrie - 10:30
  • Duminica, 26 Octombrie - 13:15
  • Luni, 27 Octombrie - 13:25, 16:50
  • Marti, 28 Octombrie - 13:25
  • Miercuri, 29 Octombrie - 10:30
  • Joi, 30 Octombrie - 13:10
Filmul se gaseste in magazinul fundatiei noastre, la pretul de 15 lei,  aici.

arsenie-boca

Astăzi, la împlinirea a 104 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca, vă supunem atenției un fragment dintr-o predica de a sa.

Moartea care dobândeşte Învierea

‹‹De ce nu ne temem noi de moarte?
Pentru a răspunde la întrebarea aceasta mă folosesc de învăţătura celui dintre sfinţi, Părintele nostru Maxim Mărturisitorul, despre rostul morţii.
Sfântul ne învaţă că: de unde, înainte de răstignirea lui Iisus moartea era o pedeapsă dată firii, după pogorârea lui Iisus în împărăţia morţii, şi stricarea ei, Iisus i-a răpit pe toţi morţii, care erau drepţii Vechiului Testament, şi a întors moartea asupra ei însăşi, asupra păcatului, şi nu mai mult asupra firii omului.
Omul a fost renăscut în Iisus, iar morţii nu i s-a mai dat decât păcatul lui.
Primul dintre oameni care a fost sustras morţii, a fost tâlharul de pe cruce, care a intrat în Împărăţia Vieţii „astăzi” (- „vei fi cu Mine în Rai!”) adică din însăşi această viaţă.
Cu stricarea împărăţiei morţii, cu deschiderea Împărăţiei Cerurilor, sensul morţii s-a schimbat, dintr-o pedeapsă într-o binefacere. De acum moartea nu mai e o pedeapsă dată firii, ci o pedeapsă dată păcatului. –iar la aceasta ne învoim din toate puterile. De aceea nu ne temem de moarte. Dacă viaţa noastră a fost o viaţă a lui Iisus, nici moartea noastră nu va fi deosebită. Căci zice Sfântul Pavel:„Toţi cei ce vor să trăiască viaţa în Hristos, prigoniţi vor fi!”
[…]
Tot şirul sfinţilor mucenici au biruit moartea, că i-au ştiut neputinţa şi n-au fugit de ea, când împrejurarea le-a îmbiat-o. Ei au biruit moartea, ca moarte.
Iată în ce înţeles primim moartea, ca o eliberare, ca o ultimă spălare a vieţii, un câştig al morţii lui Iisus şi o arvună a învierii Sale, premiza şi concluzia tuturor învierilor.
Iată câtă înviere e în crucea noastră cea de toate zilele, câtă înviere e în săptămâna patimilor noastre, care e viaţa aceasta toată. Iar de vom fi vrednici şi de asemănarea cu Iisus, aceasta numai din acestea se dovedeşte. Deci viaţa noastră în Hristos şi viaţa lui Iisus în noi ne duc de la chip la asemănare, de la început până la sfârşit.
Iar a trăi pe Hristos, e a învia din morţi!
Slavă Învierii Tale, începutul învierii noastre.
Prislop, 25 aprilie 1949››
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, pp. 80-82.



O troiță ridicată lângă casa în care s-a născut Arsenie Boca (2012 )- Vata de Sus, Hunedoara; 

În fotografie: Zoe Dăian, nepoata Părintelui Arsenie Boca 
Sursa Foto

 

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Mărturia doamnei Maria Ballasch

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Mărturia  doamnei Maria Ballasch

        Părintele Arsenie Boca

Dacă nemţii ar fi ortodocşi...

"Neapărat să le cauţi pe cele două săsoaice de la Ruşciori, Maria Ballasch şi Ekate­rina Roth! Ele au fost de multe ori la Pă­rintele Arsenie, la Drăgănescu”, mi-a spus hotărât doamna preoteasă Emilia Şpan. După un telefon de recomandare din partea Pă­rin­telui Irimie Marga, preot la biserica din Maierii Si­biului şi profesor la Facul­ta­tea de Teologie Ortodoxă din oraşul de pe malul Cibi­nului, iată-mă pornit spre Ruşciori sau Reufdorfchen, în germană. În zare se văd crestele înzăpezite ale Mun­ţilor Făgăraş. Mai aproape, Munţii Cindrel. La 11-12 ki­lo­metri faţă de Sibiu, am ajuns într-o aşe­zare ascunsă într-o vale, în care liniştea e întreruptă doar de lătratul unui câine sau mugetul unei vaci. Un sat de saşi şi ro­mâni. Bat la poarta doamnei Maria Ballasch.

Copil în anii lui Stalin

"O, Doamne, ce greu am dus-o noi, saşii, în anii '50 ai veacului XX! Ne-a luat regi­mul comunist tot! Şi vitele, şi ce aveam în pod! Ne-a scos din case. Ruşii s-au răz­bunat pe saşi, pentru ce au îndurat de la nemţi în al doilea război mondial. I-au luat în Uniunea Sovietică, să muncească pentru ei. Au fost şi români destui. Îi băgau în vagoane şi îi duceau.
Ca fată, mă numeam Maria Roth. Părinţii mei n-au fost deportaţi. Tatăl meu era bolnav la pat. Avea piatră la rinichi şi reumatism. Mama mea s-a ascuns la ve­cini, doi români foarte cumsecade. Noi eram patru fraţi: Johann, Maria - eu, Ekaterina şi Michael. Un al cincilea frate a murit de mic, la doar şapte luni. Doi veri erau tot la noi. Tatăl lor dispăruse în război şi pe mama lor au dus-o în Rusia. La şcoala primară, aici la Ruşciori, nu era căldură, nu erau lemne de foc. Şi mai trebuia să cânţi şi Slavă lui Stalin. Închipuiţi-vă! Ru­dele tale să fie în lagăre de muncă din cauza lui, şi tu să cânţi imnuri de slavă pentru călău!

arsenie-boca

Martirajul părintelui Arsenie în moara lui Kalusek

<<Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (...)

Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Powered by Rebel IT & Services
Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.