Pr. Petru Moga: „Am crescut cu mitul Părintelui Arsenie Boca”
de Claudiu Târziu

Pr.-Moga-10Părintele Petru Moga
Pe strada Nucilor nr. 9, la intrarea în Câmpina, se află un domeniu parohial cum n-am mai văzut: două biserici superbe, una datând de la 1896, restaurată exemplar, şi una mai nouă, târno­sită în anul 2000, de inspiraţie neoromânească, o casă parohială – cea mai veche casă din oraş (1840) – vie şi strălucitoare, deşi ruptă din altă lume, o fostă şură trans­formată în grădiniţă şi o sală multifuncţională, în care se ţin evenimente culturale şi unde sunt găzduite un mic muzeu şi o bibliotecă bine garnisită cu litera­tură religioasă. Totul într-un spaţiu larg, aranjat la ac, unde fiecare piatră îşi are rostul ei. Stăpânul „minu­nii”, Părintele Petru Moga, este ca argintul viu. Auto­ritar, însă mereu cu zâmbetul pe buze, cu vorba directă şi privirea dreaptă, debordează de energie şi de pla­nuri.

Aşa a reuşit să-i facă pe enoriaşii săi să lucreze cot la cot cu sfinţia sa, timp de un sfert de veac, pentru a dovedi că frumosul n-a pierit de pe lume şi că se poate împlini. Spune că a luat modelul de la Părintele Arse­nie Boca, „Sfântul Ardealului”, sub influenţa că­ruia a trăit o viaţă întreagă. Părintele Arsenie l-a for­mat şi i-a fost „duhovnicul prin excelenţă”. Şi tot de la el a desprins Părintele Petru Moga lecţia frumo­su­lui.

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Întâlnire în temniţă
(Articol preluat din revista Formula As 5-12 ian 2017, Nicolae Craiut) 

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Întâlnire în temniţă - Medic şi ziarist braşoven, Nicolae Crăiuţ l-a cunoscut pe Părintele Arsenie în beciurile securităţii, fiind martor al unei vindecări cu adevărat minunate, pe care o relatează, cu credibilitatea specialistului -

La poarta infernului

Înainte de a învăţa de la ruşi metodele sălba­tice de smulgere a declaraţiilor de vinovăţie, Se­cu­­rita­tea comunistă din România se mai purta cu mă­nuşi. Agenţii recrutaţi dintre tinerii îndoctrinaţi în şco­lile de partid şi îmbrăcaţi în timpul servi­ciului în uni­for­me albastre mai rămăseseră cu o oarecare pojghiţă de bună cuviinţă, chiar dacă o afişau ostentativ. Cei doi indivizi care s-au pre­zentat în biroul meu, aflat la sediul "Cărţii Ar­delene" din Braşov, m-au salutat cuviincios şi mi s-au adresat cu ama­bi­li­tate: "Suntem ofiţeri ai Ministerului de Interne şi vă ru­găm să ne însoţiţi până la sediul nostru, pentru o simplă decla­raţie". În stradă mă aştepta o dubiţă albă, cu gea­murile fumurii. Am fost chiar stingherit de rapi­ditatea cu care mi s-a deschis uşa maşinii şi am fost invitat să iau loc. Fe­restrele ve­hi­culu­lui fiind mate, nu vedeam pe unde trec. M-a cu­prins grija doar după ce mi-am dat seama că nu sunt dus la sediul Miliţiei, care se afla în centrul urbei, ci eram trans­­portat mult mai de­parte. O frână bruscă mi-a dat semn c-am ajuns. Mă aflam în faţa unei porţi grele, de fier, blocată de un grup de femei, după aparenţă ţărănci, pur­tând coşuri mari, aco­perite cu ştergare. Una mai în vâr­stă mi-a strigat, fără să ţină seama de pre­­zen­ţa ofiţerilor care mă însoţeau: "Rogu-te frumos, spu­ne-i pă­rin­te­lui Ar­se­nie, de-l vei întâlni, că aştep­tăm la poar­­tă să ne trimită binecuvântarea!".

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca: Anii de după Prislop - în evocarea cercetătorului Florin Duţu

Icoana_PABptNCUn călugăr "recalcitrant"

- Absolvent al Facultăţii de Teologie din Bu­cu­reşti, sunteţi, deja, la o vâr­stă extrem de tânără, autorul a numeroase cărţi dedicate unor mari personalităţi ale vieţii ortodoxe din România, între care, Părintele Arsenie Boca se află la loc de frunte. Cum se explică interesul dvs. aşa de fier­binte pentru cel numit, cu atâta drag, "Sfântul Ardealului"?
- Vă mărturisesc că am auzit despre Părintele Arsenie în pri­măvara anului 2005. Atunci nu i-am dat deloc importanţă, dar după aceea, numele Pă­rintelui îmi tot revenea în gând. Şi în 2006, însoţindu-mi un prieten prin Ţara Haţegului, am ajuns prima oară la Prislop, am stat o noapte acolo şi la plecare mi-am luat Cărarea Împărăţiei. Răs­foind-o în tren, am fost uimit de preocupările interdisci­plinare ale Părintelui Arsenie, de dialo­gul pe care l-a realizat între teologie, ştiinţă şi cultură. Era opera unui om care trăise experienţa lui Dum­nezeu, dar care avea şi o cultură vastă. Astfel, am găsit multe răspun­suri la întrebările mele exis­tenţiale. Prin opera sa, Pă­rintele ne ajută să ne cunoaştem pe noi şi pe Dum­ne­zeu. Să tindem către libertatea cea ade­vă­rată. El este un model, un sfânt pen­tru noi. Am cău­tat să aflu mai multe despre viaţa sa, dar nu am găsit nimic mulţumitor, adică o carte documentată despre ce şi cum a trăit el, de la naştere şi până la plecarea în viaţa de dincolo de mormânt. Scurt timp după asta, m-am înscris la Facul­tatea de Teologie Ortodoxă din Bucu­reşti. Voiam, astfel, să acumulez cu­noş­tinţe pentru a înţe­lege mai bine ortodoxia şi opera Părintelui şi să îi scriu o biografie ştiinţifică, neroman­ţată. Şi, sub coordonarea eruditului Părinte Profesor Daniel Benga, mi-am întocmit teza de licenţă bazată pe do­cumente, cele mai multe inedite, des­pre viaţa Părintelui Arsenie.

Icoana necunoscută a Părintelui Arsenie, dăruită lui Nichifor Crainic

Ortodoxia credinţei şi a vieţii, criteriu fundamental pentru canonizare

10562933_711702228864943_2980311476540992309_n„Ceea ce ești vorbește mai tare decât ceea ce spui”, mărturisea cândva Părintele Arsenie Boca. Aceste cuvinte s‑au verificat cu vârf și îndesat în ceea ce‑l privește pe autorul lor. Fiindcă, între oamenii timpului său, Părintele Arsenie a strălucit prin trăirea în Hristos și darurile primite de la El. Puterea de pă­trundere duhovni­ceas­că dovedită celor care l‑au cunoscut personal, dar și prigonirea și marginali­zarea la care a fost supus din partea autorităților comuniste, toate au făcut ca duhovnicul de la Mănăstirea Sâmbăta să rămână în evlavia poporului ca om cu viață sfântă. Interviul acordat de părintele conf. dr. Irimie Marga, profesor de drept canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, ne pune în temă cu demersurile actuale făcute în vederea unei posibile canonizări a Părintelui Arsenie Boca.

Părinte profesor, la sfârşitul anului trecut s‑a hotărât înfiinţarea unei Comisii mitropolitane speciale, care să cerceteze viaţa şi activitatea Părintelui Arsenie Boca, în vederea unei posibile canonizări. Ca profesor de drept canonic, ce ne puteţi spune despre acest lucru?

Părintele Nifon Boboia, duhovnicul Prislopului de azi
…O întâmplare petrecută la Schitul Maicilor, a cărei Biserică, prin grija lui Dumnezeu şi, probabil şi la rugăciunile Părintelui Arsenie, în anul 1982, a fost salvată de la demolare, prin supunerea pentru prima dată, în România, la o operaţie de translare a unui monument din locul în care a fost construită, de la poalele Dealului Spirii, şi până la poziţia în care se găseşte acum, în spatele Sediului Serviciului Român de Informaţii, aproape de Mănăstirea Antim[1].
De mic, Părintele Nifon, născut Nicolae, a dorit să-i slujească lui Dumnezeu ca monah: jinduia după lucrul acesta!...
Decretul 410 din anul 1959 – adică acel decret ce va alunga vieţuitorii mănăstirilor în lume, cu precădere fiind urmăriţi dintre aceştia tinerii – îl va prinde pe tânărul Nicolae la Mănăstirea Cozia, după o perioadă de 4 ani şi jumătate în care s-a aflat ca frate de mănăstire şi, în care, a urmat şi cursurile Şcolii de Cântăreţi de la Cozia.
Parintele Nifon Boboia

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.